Anexita

Ce este anexita (boala inflamatorie pelvină, cunoscută și ca “răceala la ovare”)

Anexita este o afecţiune inflamatorie a apendicelui uterin, care este o structură în formă de tub situată pe fiecare parte a uterului, care conectează uterul cu ovarele. Anexita poate fi cauzată de infecții bacteriene care se răspândesc prin sistemul reproducător, cum ar fi infecţia cu chlamydia sau gonoreea. Simptomele anexitei pot include durere abdominală, febră, frisoane, greaţă şi vărsături, sângerări anormale şi durere în timpul actului sexual.

Conform datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), anexita afectează mai ales femeile cu vârsta cuprinsă între 15 şi 45 de ani. Se estimează că aproximativ 15% din femeile din această categorie de vârsta suferă de anexita la un moment dat în viaţa lor. În Europa, conform datelor din 2020, anexita a fost responsabilă pentru aproximativ 4,4 milioane de cazuri de boala şi aproximativ 3.700 de decese.

Anexita este o problemă de sănătate importantă pentru femei, deoarece poate duce la complicaţii severe, cum ar fi infertilitatea şi sarcină ectopică. Infertilitatea poate fi o consecinţă a cicatricilor şi a distrugerii ţesuturilor uterine şi ovariene, care se pot dezvolta în urma unei anexite netratate. Sarcină ectopică se poate produce atunci când un ovul fecundat se dezvolta în afară uterului, de obicei în trompa uterină, şi poate fi o situaţie de urgenţă care necesită intervenţie medicală imediată.

În concluzie, anexita este o afecţiune inflamatorie a apendicelui uterin care poate avea consecinţe grave pentru sănătatea femeilor, cum ar fi infertilitatea şi sarcină ectopică. Aceasta afecţiune poate fi prevenită prin practicarea sexului sigur şi prin efectuarea regulată a testelor de screening pentru infecțiile cu transmitere sexuală. Conform datelor la nivel global şi european, anexita afectează un număr semnificativ de femei şi este responsabilă pentru un număr semnificativ de decese.

.

Care sunt cauzele anexitei

Anexita este o afecţiune inflamatorie a apendicelui uterin care poate fi cauzata de o varietate de factori. Cauzele anexitei pot fi de natura infecțioasa sau non-infecțioasa, iar uneori nu este posibil sa se identifice cu exactitate cauza subiacenta. In continuare, voi descrie in detaliu cele mai comune cauze ale anexitei.

Infecţii bacteriene

Una dintre cele mai comune cauze ale anexitei sunt infecțiile bacteriene care se răspândesc prin sistemul reproducător. Cele mai frecvente infecții care duc la anexita sunt chlamydia si gonoreea. Aceste infecții sunt transmise prin contact sexual si pot afecta colul uterin, uterul, trompele uterine si ovarele. De asemenea, alte bacterii, precum streptococii si stafilococii, pot cauza anexita.

Infecţii cu alte microorganisme

In afara infecțiilor bacteriene, anexita poate fi cauzata si de infecții cu alte microorganisme, cum ar fi virusurile, paraziții sau fungi. De exemplu, herpesul genital sau candida albicans (o ciuperca care trăiește in mod normal in organismul uman) pot cauza inflamația apendicelui uterin.

Proceduri medicale

Unele proceduri medicale pot cauza anexita. De exemplu, intervențiile chirurgicale la nivelul uterului sau al ovarelor pot duce la infecții si inflamații ale apendicelui uterin. De asemenea, interventiile chirurgicale pentru avort sau naștere pot fi factori de risc pentru anexita.

Dispozitive intrauterine

Femeile care folosesc dispozitive intrauterine (DIU) pentru contracepție prezinta un risc mai mare de a dezvolta anexita. Acest lucru este cauzat de faptul că DIU poate permite bacteriilor să pătrundă în uter, ceea ce poate duce la inflamația apendicelui uterin.

Igiena inadecvată

Igiena necorespunzătoare a zonei genitale poate permite bacteriilor să se înmulțească și să cauzeze infecții care pot duce la anexită.

Ce factori de risc există pentru anexită

Există mai mulți factori de risc care pot crește probabilitatea dezvoltării anexitei. Acești factori includ:

– Istoricul de boli cu transmitere sexuală: persoanele care au avut anterior infecții cu transmitere sexuală, precum chlamydia sau gonoreea, prezintă un risc mai mare de a dezvolta anexita.

– Mai multe parteneri sexuali: persoanele care au avut mai mulți parteneri sexuali au un risc mai mare de a dezvolta anexita. Acest lucru se datorează faptului că aceste persoane prezintă un risc mai mare de a contracta infecții cu transmitere sexuală.

– Fumatul: fumătorii prezintă un risc mai mare de a dezvolta anexita. Acest lucru se datorează faptului că fumatul poate reduce fluxul de sânge către zona pelviană, ceea ce poate duce la inflamație.

– Imunitatea scăzută: persoanele cu imunitate scăzută, cum ar fi cele care au HIV / SIDA sau care primesc tratament imunosupresor, prezintă un risc mai mare de a dezvolta infecții care pot duce la anexita.

– Utilizarea dispozitivelor intrauterine: persoanele care utilizează dispozitive intrauterine pentru contracepție, cum ar fi spirala, prezintă un risc mai mare de a dezvolta anexita. Acest lucru se datorează faptului că dispozitivele intrauterine pot permite bacteriilor să pătrundă în uter și să cauzeze inflamație.

– Vârsta: femeile cu vârsta între 15 și 24 de ani prezintă un risc mai mare de a dezvolta anexita. Acest lucru se datorează faptului că aceste femei sunt mai active sexual și au un risc mai mare de a contracta infecții cu transmitere sexuală.

– Igiena personală: igiena precara poate crește riscul de infecții care pot duce la anexita. De exemplu, dacă o persoană nu își spală mâinile înainte și după folosirea toaletei sau dacă nu își schimbă lenjeria de corp la timp, bacteriile pot pătrunde în sistemul reproducător.

Simptomele anexitei

Anexita este o afecțiune inflamatorie care afectează anexele uterine, incluzând ovarele, trompele uterine și țesutul din jurul acestora. Simptomele anexitei pot varia de la ușoare la severe și pot include:

– Durere pelvină: Durerea pelvină este cel mai comun simptom al anexitei și poate varia de la ușoară la severă. Durerea poate fi localizată în partea inferioară a abdomenului sau poate iradia în spatele picioarelor sau în regiunea lombară.

– Febra: O persoană cu anexită poate prezenta febră, care poate fi ușoară sau severă, în funcție de gradul de inflamație.

– Secreții vaginale anormale: Anexita poate cauza secreții vaginale neobișnuite, care pot fi groase sau apoase, cu un miros puternic și neplăcut.

– Sângerare anormală: Unele femei cu anexită pot experimenta sângerări anormale între perioadele menstruale sau după contactul sexual.

– Durere în timpul contactului sexual: Anexita poate cauza durere și discomfort în timpul actului sexual.

– Durere la urinare: O persoană cu anexită poate experimenta durere și discomfort în timpul urinării, ceea ce poate indica o infecție urinară asociată.

– Grețuri și vărsături: În cazuri rare, anexita severă poate duce la grețuri și vărsături.

În afară de simptomele menționate anterior, anexita poate cauza și alte simptome, cum ar fi:

– Oboseală: Anexita poate duce la oboseală și slăbiciune generală, în special în cazul unei infecții severe.

– Durere la nivelul spatelui inferior: Anexita poate cauza durere la nivelul spatelui inferior, care poate fi confundată cu durerea de spate.

– Greață și diaree: Anexita severă poate cauza greață și diaree.

– Durere la nivelul gambei: În cazuri rare, anexita poate duce la durere la nivelul gambei, datorită inflamației trompelor uterine.

– Dificultăți de concepție: Anexita netratată poate duce la cicatrici și inflamații care pot afecta fertilitatea și poate duce la dificultăți în concepție.

Diagnosticul anexitei

Diagnosticul anexitei poate fi stabilit pe baza istoricului medical al pacientului, examinării fizice și a analizelor de laborator.

Istoricul medical al pacientului poate furniza informații cu privire la simptomele prezente și durata lor, precum și la orice alte afecțiuni medicale anterioare sau tratamente. Acest lucru poate ajuta medicul să evalueze riscul pacientului de a dezvolta anexită și să identifice posibilele cauze ale infecției.

Examinarea fizică este importantă în diagnosticul anexitei și poate include o examinare pelvină pentru a verifica dacă există sensibilitate sau durere în zona pelvină, precum și pentru a verifica dacă există umflături sau masă palpabilă. De asemenea, medicul poate verifica glandele limfatice pentru a vedea dacă acestea sunt inflamate sau sensibile la atingere.

Analizele de laborator pot fi, de asemenea, utile în diagnosticarea anexitei. Acestea pot include o analiză a secrețiilor vaginale pentru a verifica prezența bacteriilor sau virusurilor care cauzează infecția. De asemenea, poate fi efectuată o analiză a sângelui pentru a verifica dacă există semne de infecție, cum ar fi niveluri crescute de globule albe sau o creștere a ratei de sedimentare a eritrocitelor (ESR).

Imagistica medicală, cum ar fi ecografia pelviană sau tomografia computerizată (CT), poate fi utilizată pentru a vizualiza trompa uterină și pentru a verifica dacă există lichid sau inflamație în jurul acesteia.

Tratamentul anexitei

Tratamentul anexitei poate varia în funcție de severitatea afecțiunii și de cauzele subiacente. În general, tratamentul anexitei implică administrarea de antibiotice, tratamentul partenerului, abstinența sexuală și, în cazuri rare, intervenție chirurgicală.

Tratament medicamentos cu antibiotice

Antibioticele sunt administrate pentru a combate infecția bacteriană care cauzează anexita. Medicamentele antiinflamatoare și analgezice pot fi administrate pentru a ameliora durerea și inflamația. Durata tratamentului poate varia de la câteva zile până la câteva săptămâni, în funcție de severitatea infecției și de răspunsul la tratament.

Tratamentul partenerului

În cazul unei infecții cu transmitere sexuală, partenerul trebuie tratat simultan cu antibiotice pentru a preveni reinfecția. Este important ca ambii parteneri să finalizeze tratamentul prescris pentru a reduce riscul de recidivă.

Abstinența sexuală

Abstinența sexuală este recomandată în timpul tratamentului pentru a preveni răspândirea infecției și pentru a permite organismului să se vindece. Este important să se respecte acest lucru până când simptomele dispar și medicul confirmă vindecarea completă.

Intervenția chirurgicală

În cazuri rare, anexita poate duce la formarea de abcese pelvine sau la obstrucția trompelor uterine, ceea ce poate necesita intervenție chirurgicală. În acest caz, medicul poate recomanda o intervenție chirurgicală pentru a drena abcesele sau pentru a îndepărta țesutul inflamat.

Ce complicații pot apărea la anexita netratată

Netratată, anexita poate duce la complicații grave și poate afecta fertilitatea. Unele dintre complicațiile care pot apărea includ:

– Infertilitate: Anexita netratată poate duce la formarea de cicatrici în trompele uterine, ceea ce poate bloca fertilizarea și poate duce la infertilitate. Este important să se trateze anexita cât mai curând posibil pentru a preveni acest lucru.

– Abces pelvin: Anexita netratată poate duce la formarea de abcese pelvine, ceea ce poate necesita intervenție chirurgicală și poate duce la complicații grave.

– Infecții recurente: Anexita netratată poate duce la infecții recurente ale organelor genitale și pelvine, ceea ce poate duce la complicații cronice și poate necesita tratament pe termen lung.

– Sarcină ectopică: Anexita poate crește riscul de sarcină ectopică, o afecțiune gravă în care oul fertilizat se implantează în afara uterului. Această afecțiune poate duce la complicații severe și poate necesita intervenție chirurgicală de urgență.

În afară de complicațiile menționate anterior, anexita netratată poate duce și la alte probleme de sănătate, cum ar fi:

– Dureri cronice: Anexita netratată poate duce la dureri cronice în zona pelvină, care pot afecta calitatea vieții și pot fi dificil de tratat.

– Peritonită: În cazuri rare, anexita netratată poate duce la peritonită, o infecție gravă a mucoasei care acoperă pereții abdominali și organele interne. Această afecțiune necesită intervenție chirurgicală de urgență.

– Septicemie: Anexita netratată poate duce la septicemie, o infecție gravă a sângelui care poate duce la complicații grave, cum ar fi șocul septic și insuficiența multiplă a organelor.

– Endometrioză: Anexita netratată poate duce la endometrioză, o afecțiune în care țesutul endometrial (cel care acoperă interiorul uterului) crește în afara uterului, ceea ce poate duce la dureri pelvine severe, infertilitate și alte complicații.

Metode de prevenție pentru anexită

Riscul de apariție a bolii inflamatorii pelviene poate fi redus prin câteva măsuri ușor de adoptat:

– Folosirea prezervativelor în timpul actului sexual: Utilizarea prezervativelor poate reduce riscul de infecții cu transmitere sexuală (ITS), care pot duce la anexita.

– Igiena personală adecvată: Spălarea regulată a zonei genitale cu apă și săpun poate ajuta la prevenirea infecțiilor bacteriene și fungice care pot duce la anexita.

– Testarea și tratamentul ITS-urilor: Dacă o persoană este diagnosticată cu o ITS, este important să urmeze tratamentul prescris de medic și să se abțină de la actul sexual până la vindecarea completă a infecției.

– Evitarea actului sexual neprotejat cu parteneri necunoscuți sau cu parteneri care sunt diagnosticați cu ITS-uri.

– Menținerea unui sistem imunitar sănătos: Un sistem imunitar puternic poate ajuta la prevenirea infecțiilor care pot duce la anexita. Pentru a menține un sistem imunitar sănătos, este important să se consume o dietă echilibrată, bogată în nutrienți, să se facă exerciții fizice regulate și să se evite fumatul și consumul de alcool.

– Examinările ginecologice regulate: Examinările ginecologice regulate pot ajuta la depistarea precoce a infecțiilor cu transmitere sexuală și a altor afecțiuni ginecologice care pot duce la anexita.

Surse:

1. https://www.juanacrespo.es/en/what-is-adnexitis/#:~:text=Pelvic%20inflammatory%20disease%20(PID)%20or,may%20even%20reach%20the%20ovaries.
2. https://penoxal.com/inflammations/adnexitis/
3. https://www.sciencedirect.com/topics/medicine-and-dentistry/adnexitis
4. https://www.wikilectures.eu/w/Adnexitis
5. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/15644636/
6. https://oxford-med.com.ua/en/services/ginecology/lechenie-adneksita/
7. https://www.hirslanden.com/en/international/disease-patterns/inflammation-fallopian-tubes-inflammation-ovaries.html
8. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/medgen/149
9. https://www.uzhnu.edu.ua/en/infocentre/get/6819