Amigdalita

Ce este amigdalita

Amigdalita este o inflamație a amigdalelor – două glande mici care se află de o parte și de alta a gâtului. Amigdalele sunt compuse din țesut limfatic și au rol de apărare împotriva agenților patogeni inhalați sau ingerați, asigurând barieră imunologică. Atunci când amigdalele se infectează, ele izolează infecția și o împiedică să se răspândească mai departe în organism.

Pentru a beneficia de un tratament adecvat, este importantă identificarea cauzei inflamației amigdalelor. Tratamentul poate fi medicamentos sau chirurgical.

Intervenția chirurgicală de îndepărtare a amigdalelor este efectuată doar atunci când amigdalita apare frecvent, nu răspunde la alte tratamente sau provoacă complicații grave. Pe măsură ce sistemul imunitar al unui copil se dezvoltă și devine mai puternic, amigdalele devin mai puțin importante și, de obicei, se micșorează. La majoritatea oamenilor, organismul este capabil să lupte împotriva infecțiilor fără amigdale.

Cauzele amigdalitei

Infecții virale. Cele mai multe cazuri de amigdalită sunt cauzate de o infecție virală. Virusurile incriminate sunt:
– rinovirusurile (răceală)
– virusul gripal
– virusul parainfluenza (laringită și crup)
– enterovirusurile (boala mână-picior-gură)
– adenovirus (infecții respiratorii)
– virusul rubeolei

În cazuri rare, amigdalita poate fi cauzată și de virusul Epstein-Barr (provoacă mononucleoză), citomegalovirus, hepatita A și HIV.
Infecții bacteriene. Amigdalita bacteriană poate fi cauzată atât de agenți patogeni aerobi, cât și anaerobi. Infecțiile bacteriene se datorează în mod obișnuit:
– streptococului beta-hemolitic de grup A (majoritatea cazurilor)
– Staphylococcus aureus
– Streptococcus pneumoniae
– Haemophilus influenza
– Corynebacterium diphtheriae (persoane nevaccinate pentru difterie)

La pacienții activi sexual, sifilisul, gonoreea și chlamydia pot fi posibile cauze ale amigdalitei. De asemenea, tuberculoza a fost implicată în amigdalita recurentă.

Factori de risc

Factorii de risc pentru amigdalită includ:
– Vârsta tânără. Amigdalita afectează cel mai des copiii. Amigdalita cauzată de bacterii este cel mai frecvent întâlnită la copiii cu vârste cuprinse între 5 și 15 ani.
– Expunerea frecventă la germeni. Copiii de vârstă școlară sunt în contact apropiat cu colegii lor și sunt frecvent expuși la virusuri sau bacterii care pot provoca amigdalită.

Simptomele amigdalitei

Amigdalita cauzată de o infecție virală va determina apariția unor simptome mai ușoare. Dacă amigdalita este cauzată de o infecție bacteriană, cum ar fi o infecție streptococică, simptomele pot fi mai severe. Semnele și simptomele comune ale amigdalitei includ:
– Amigdale roșii, umflate
– Pete albe sau galbene, pline de puroi pe amigdale
– Durere în gât
– Tuse
– Dificultate, durere în deglutiție
– Febră
– Glande umflate și dureroase în gât (se simte ca o umflătură pe partea laterală a gâtului)
– Modificări ale vocii sau pierderea acesteia
– Respirație urât mirositoare
– Dureri de stomac
– Durere de cap
– Durere de urechi
– Oboseală și senzație generală de rău
– Refuzul de a mânca și agitație neobișnuită (pentru copiii mici care nu sunt capabili să descrie cum se simt)

Complicații

Complicațiile amigdalitei sunt rare și, de obicei, apar doar dacă aceasta este cauzată de o infecție bacteriană. De obicei, ele sunt rezultatul răspândirii infecției în altă parte a corpului. Acestea includ:
– Infecție a urechii medii (otită medie) – în cazul în care lichidul dintre timpan și urechea internă se infectează cu bacterii.
– Infecție care are ca rezultat o colecție de puroi în spatele unei amigdale (abces).
– Apnee obstructivă în somn – oprirea respirației în timpul somnului pentru cel puțin 10 secunde, în mod repetat.
Alte complicații ale amigdalitei sunt foarte rare și apar doar dacă o infecție bacteriană este lăsată netratată:
– Scarlatina – o infecție streptococică care provoacă o erupție cutanată distinctivă de culoare roșie.
– Febra reumatismală – o afecțiune inflamatorie gravă care poate afecta inima, articulațiile, sistemul nervos și pielea ceea ce duce la simptome precum dureri articulare, erupții cutanate și mișcări coreiforme, dezorganizate ale corpului, hipotonie musculară.
– Inflamație a rinichiului (glomerulonefrită poststreptococică) – poate provoca vărsături și pierderea poftei de mâncare.
– Artrita reactivă poststreptococică – o afecțiune care provoacă inflamarea articulațiilor.

Diagnostic

Diagnosticul se va stabili în baza anamnezei (simptome și istoric de afecțiuni) urmată de un examen fizic și analize de laborator. Examenul fizic include:
– Utilizarea unui instrument pentru a examina gâtul și amigdalele. Se vor examina urechile și nasul, care pot fi focare de infecție.
– Verificarea prezenței erupției cutanate cunoscute sub numele de scarlatină, care este asociată cu unele cazuri de faringită streptococică.
– Palparea ușoară a gâtului pentru a verifica dacă există ganglioni limfatici umflați.
– Verificarea măririi splinei (pentru a lua în considerare mononucleoza).
Este dificil de stabilit dacă amigdalita este de natură virală sau bacteriană doar după un examen fizic. Astfel, se va recolta un exudat faringian pentru realizarea testelor de laborator necesare. Se recomandă realizarea antibiogramei pentru a alege antibioticul necesar dacă infecția este de natură bacteriană.

De asemenea, este utilă hemoleucograma completa pentru a confirma etiologia virală sau bacteriană a amigdalitei, prin modificările anumitor parametri (leucocite).
În cazul infecțiilor complicate, inclusiv la pacienții cu semne vitale instabile, aspect toxic, incapacitatea de a înghiți, incapacitatea de a tolera aportul oral, poate fi necesară o evaluare mai amplă. Se va utliza tomografia computerizată a gâtului pentru a exclude cauzele periculoase, cum ar fi abcesul, boala Lemierre și epiglotita.

Tratamentul amigdalitei

Amigdalita virală se va trata doar simptomatic. Simptomele vor dura 7-10 zile, timp în care organismul va lupta singur cu virusul. Pentru această perioadă se vor respecta următoarele măsuri:
– Hidratarea adecvată pentru a menține gâtul umed și a recupera pierderile de lichide dacă aveți febră.
– Regim alimentar care include produse neiritante pentru gât (nu se vor consuma alimente fierbinți, reci, picante, condimentate, sărate etc.). De asmenea, este important consumul fructelor și legumelor pentru a ajuta organismul să lupte cu infecția.
– Comprimatele de supt sau spray-urile orale care conțin subtstanțe antiseptice, antimicrobiene, antiinflamatoare sau anestezice locale sunt utile pentru ameliorarea durerii și inflamației amigdalelor.
– Evitarea inhalării substanțelor iritante – fum de țigară, produse puternice de curățare.
– Administrarea medicamentelor pentru durere și febră: paracetamol și/sau ibuprofen. Discutați cu medicul dacă este necesară administrarea acestora. Pentru o temperatură a corpului ușor crescută – stare subfebrilă (37-38°C) – nu este necesar tratament antipiretic.
– Este utilă și gargara cu apă caldă și ușor sarată sau cu produse special concepute cu antiseptice (Tantum verde).

Antibiotice

Amigdalita bacteriană se va trata ca și cea virală cu adaugarea antibioticelor. Acestea vor fi adiministrate doar dacă sunt recomandate de medic. De multe ori, nu se vor prescrie antibiotice, chiar dacă testele confirmă că amigdalita este cauzată de o infecție bacteriană. Cele două motive principale sunt:
1. în majoritatea cazurilor, antibioticele nu vor accelera recuperarea, dar pot provoca efecte secundare neplăcute, cum ar fi dureri de stomac, alergii, diaree, senzație de rău general.
2. cu cât un antibiotic este folosit mai mult pentru a trata o infecție ușoară, cu atât crește șansa ca acesta să nu mai fie eficient în tratarea unor infecții mai grave; acest lucru este cunoscut sub numele de rezistență la antibiotice.

Astfel, antibioticele se vor recomanda doar dacă:
– simptomele sunt severe
– nu se urmărește o ameliorare
– un sistem imunitar slăbit

Planul de tratament cu antibiotice se va respecta cu strictețe pentru a preveni recurențele și alte complicații nedorite. Tratamentul spitalicesc poate fi necesar pentru cazurile deosebit de severe sau persistente de amigdalită bacteriană care nu răspund la antibioticele orale. În aceste cazuri, se va opta pentru administrarea intravenoasă a antibioticelor de către personalul medical.

Intervenție chirurgicală

Intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea amigdalelor este cunoscută sub numele de amigdalectomie. Aceasta a fost cândva o procedură obișnuită pentru a trata infecția și inflamația amigdalelor. În prezent, amigdalectomia este rezervată pentru:
– Amigdalita recurentă, cronică sau severă (mai multe de 7 episoade pe an)
– Complicații ale amigdalelor mărite
– Sângerări ale amigdalelor
– Alte boli rare ale amigdalelor
– Probleme de respirație în timpul somnului (apnee în somn)

Amigdalectomiile se efectuează sub anestezie generală, ceea ce înseamnă că veți dormi în timpul procedurii. Gura vă va fi ținută deschisă pentru a permite chirurgului să vadă amigdalele și nu se vor face incizii în piele. Timpul de recuperare pentru o amigdalectomie este de cel puțin 7 zile până la două săptămâni. În perioada recuperării puteți simți următoarele simptome:
– Febră în primele zile după intervenție care poate fi controlată cu medicamente antitermice.
– Sângerări în locul amigdalelor și formarea ulterioară a unor cruste.
– Greață și vărsături – reacție adversă a anesteziei generale.
– Dificultăți la înghițire din cauza durerilor locale.
– Modificarea vocei în cazul în care amigdalele au fost mari.

Surse:
https://www.nhsinform.scot/illnesses-and-conditions/ears-nose-and-throat/tonsillitis
https://www.nhs.uk/conditions/tonsillitis/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK544342/
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/tonsillitis/symptoms-causes/syc-20378479
https://www.mayoclinic.org/tests-procedures/tonsillectomy/about/pac-20395141