Alzheimer, boala uitării

Descrisă pentru prima oară în 1906 de dr. Alois Alzheimer, boala Alzheimer este considerată cea mai comuna formă de demență, fiind o boală ce se instalează gradat, prin distrugerea celulelor nervoase și afectarea funcțiilor mentale (memorie, inteligență, capacitate de judecată, limbaj și comportament). În urma declanșării acestei afecțiuni sunt periclitate funcțiile de învățare, de raționament, de comunicare și, per ansamblu, este perturbată desfășurarea activităților de zi cu zi.

În Romania, conform statisticilor, exista în jur de 200.000 de cazuri de Alzheimer, iar în lume s-a observat o creștere semnificativă a persoanelor care manifestă această afecțiune. De altfel, se estimează că în 2020 numărului de persoane cu demență va crește la 42,3 milioane, iar în 2040 la 81,1 milioane.

Boala Alzheimer apare, de obicei, la vârste foarte înaintate, după 65 de ani, dar sunt cazuri de manifestare chiar de la 50 de ani.
Pe măsură ce progresează, se observă modificări de personalitate și de comportament, putând apărea chiar și halucinații, în stadiile avansate.
La debut, sunt afectate regiunile creierului care controlează memorarea și gândirea. De aceea, pierderile de memorie sunt printre primele simptome constatate la persoanele afectate, semne ce ar trebui să dea bănuieli în principal membrilor familiei.
Oamenii de știință nu pot spune cu exactitate care este cauza principală a declanșării bolii Alzheimer. S-a constatat, însă, ca istoricul familial joaca un rol important, așadar poate fi catalogată drept o boală ereditară. Din acest motiv se recomandă efectuarea unor teste genetice pentru depistarea bolii, mai ales în cazul în care exista antecedente în familie.

Trebuie făcută diferența între uitare și Alzheimer

La început, persoanele afectate se plâng de faptul că se confruntă cu episoade de uitare. Acestea sunt un fenomen ce poate fi des întâlnit după vârsta de 60 de ani, însă exista deosebiri clare între pierderile de memoriei pe termen scurt și cele date de Alzheimer.
Iată câteva exemple de pierdere normală de memorie: omiterea unor părți din anumite experiențe, a locului unde este parcată mașina, a unor evenimente din trecutul îndepărtat , a numelui unei persoane, dar care revine în minte mai târziu sau uitarea locului unde au fost lăsate anumite obiecte.
Următoarele sunt însă exemple care indică boala Alzheimer: omiterea în totalitate a unei experiențe, uitarea interpretării ceasului sau a condusului mașinii, a unor evenimente foarte recente sau a unei persoane în totalitate.

Boala nu progresează la fel pentru toți

Diagnosticarea bolii Alzheimer se face în urma istoricului medical și a examenului fizic. În plus, se fac examinări ale statusului mental și evaluarea stării de sănătate mentală. De asemenea, sunt utile tomografia computerizata (CT) sau rezonanța magnetică nucleară (RMN) pentru vizualizarea modificărilor de la nivelul creierului, ce pot fi legate de memorie și de instalarea bolii Alzheimer. Alte doua investigații folositoare sunt tomografia cu emisie de pozitroni (PET) și tomografia cu emisie de foton (SPECT).
Afecțiunea progresează în timp, iar rapiditatea cu înaintează depinde de la o persoană la alta. Astfel, unii pacienți pot avea manifestări minime până în fazele tardive ale bolii, alții însă pierd capacitatea de a efectua activitățile zilnice destul de precoce în timpul bolii.
După apariția simptomelor, pacientul mai poate trăi, în medie, 8-10 ani.

E recomandată începerea tratamentului de specialitate de timpuriu

Deși nu există un tratament care să vindece boala Alzheimer, există multe mijloace de a menține calitatea vieții bolnavului. Este foarte important ca persoana afectată să primească tratament medical de timpuriu. De asemenea, este foarte important ca persoana să nu fie izolată, ci să fie înconjurata de cei dragi și să i se acorde o atenție specială. În circa 50% dintre cazurile de Alzheimer apar stări de depresie, ce survin ca o complicație a bolii. Dacă acest lucru se întâmpla, este foarte util ceaiul de busuioc și de salvie, în parți egale, băut dimineața devreme și după-amiaza.
Alte plante eficiente atât pentru bolnavii de Alzheimer, cât și pentru prevenirea afecțiunii sunt: Ginkgo biloba (adevarata hrană a minții), Ginseng-ul (un adaptogen de excepție), busuiocul, Gotu Kola și lemnul dulce.
Deși nu joacă un rol esențial pentru prevenirea bolii, s-a observat că sunt foarte utile metodele pentru stimularea continuă a funcției cognitive precum cuvintele încrucișate, Sudoku, Scrabble, puzzle-uri și, în general, activitățile creative.