Abcesul dentar

Ce este abcesul dentar

Abcesul dentar este o „punguță” de puroi care se formează în zona apicală sau periapicală a dintelui, ca urmare a unei infecții bacteriene. Popular, abcesul dentar mai este numit și „puroi la măsea” sau „infecție măsea”.

Abcesul provine de obicei dintr-o infecție bacteriană ce s-a acumulat în pulpă sau țesutul moale al dintelui. Bacteriile formează placa bacteriană, ca un produs secundar al alimentelor mestecate și al salivei. Placa bacteriană se acumulează la nivelul dinților, dăunând atât lor, cât și gingiilor.

În cazul în care placa bacteriană nu este îndepărtată prin periaj dentar regulat și adecvat, bacteriile se pot răspândi în interiorul pulpei dentare sau la nivelul gingiilor. Acest lucru poate duce, în cele din urmă, la formarea unui abces.

Tipuri de abces dentar

În funcție de localizare, există mai multe tipuri de abcese dentare:

– abces periapical, localizat la vârful rădăcinii dentare.  Abcesul periapical este, de fapt, o afecţiune rezultată din interiorul dintelui, de pe canal sau, altfel spus, ”infecţia nervului”. Acest lucru se întâmplă fie când o carie a ajuns la nerv, acesta a “murit” şi s-a infectat din cauza bacteriilor prezente la nivelul cariei, fie când un dinte a fost tratat pe canal în trecut, dar vechiul tratament a fost infiltrat cu bacterii (de exemplu, printr-o obturaţie fracturată pe unde saliva a avut acces). De cele mai multe ori, abcesul periapical este rezultatul unei carii netratate, a unui traumatism sau al unei lucrări stomatologice vechi. Infecția și iritația locală determină formarea unui abces la vârful rădăcinii.

Abcesul periapical poate fi o complicaţie a unor carii profunde, formate într-o perioadă mai lungă de timp, care, poate, au dat dureri în trecut şi au fost ignorate sau au evoluat latent, fără simptomatologie. În ambele cazuri, rezultatul final este mortificarea nervului (ţesutul din interiorul dintelui, alcătuit din vase de sânge şi filete nervoase) şi infiltrarea acestuia cu bacterii. Odată ce spaţiul respectiv a fost închis (cu alimente, tartru), bacteriile se dezvoltă în interior şi îşi croiesc drum spre apexul sau vârful dintelui, adică la nivel osos, unde vor produce o colecţie purulentă care, pe măsură ce se dezvoltă, va da şi primele simptome clinice.

Al doilea caz în care se poate dezvolta un abces periapical poate fi la un dinte cu un tratament de canal vechi anterior (nervul a fost scos cu ocazia unor simptomatologii dureroase înainte) însă, din varii motive, acesta nu a putut fi curăţat în totalitate şi a fost infiltrat bacterian (de exemplu, printr-o obturaţie căzută).

– abces periodontal (abces parodontal),localizat în gingie, în lateralul rădăcinii dentare,  frecvent între doi dinţi, acolo unde s-a acumulat tartru, placă bacteriană sau resturi alimentare. Abcesul parodontal poate veni ca o complicaţie a unei gingivite sau parodontite marginale şi e datorat plăcii bacteriene prezente la nivel gingival. De obicei, bacteriile din tartrul subgingival determină acest tip de abces.

Ambele tipuri pot apărea atât la adulţi cât şi la copii, cu menţiunea că abcesul parodontal este mai frecvent întâlnit în rândul adulţilor.

De asemenea, ambele sunt caracterizate printr-o zonă inflamată, roşie, dureroasă, pacientul simte „pulsaţii” sau o durere care iradiază. În timp ce abcesul periapical poate fi palpat la nivelul rădăcinii dintelui, cel parodontal poate fi chiar la nivelul marginii gingivale, caz în care gingia este roşie, nu mai este lipită de dinte şi, prin acea zonă, iese o secreţie alb-galbenă.

Cauzele abcesului dentar

Un abces dentar este, în majoritatea cazurilor, o complicație a unei infecții dentare. Bacteriile, adesea acumulate în plăci, infectează dintele și își croiesc drum spre interiorul lui.
În cazul abcesului periapical, bacteriile pătrund în pulpa dintelui prin găuri mici cauzate de cariile dentare ce afectează stratul exterior dur al dintelui. Cariile descompun inițial stratul mai subțire aflat sub smalț, numit dentină.
Ulterior, cariile avansează și pătrund în pulpa dintelui, aceasta infectându-se. Această afecțiune este cunoscută sub denumirea de pulpită dentară. Pe măsură ce pulpită se agravează, bacteriile se îndreaptă spre osul alveolar, infectându-l și pe acesta. Osul alveolar înconjoară și susține dintele. Când bacteriile care sunt prezente în plăci infectează gingiile, pacientul are parodontită. Gingiile devin inflamate, acest lucru putând face ca țesutul din jurul rădăcinii dintelui să se separe de baza dintelui.
Atunci când ligamentul parodontal se separă de rădăcină, se formează o pungă parodontală ce poate fi încărcată cu resturi și bacterii. Starea de curățenie a acestei structuri este greu de menținut, iar pe măsură ce bacteriile se acumulează la acest nivel, se poate forma un abces parodontal.
Pacienții pot dezvolta abcese parodontale și ca rezultat al unor proceduri dentare care au dus la apariția unor pungi parodontale. În unele cazuri, deteriorările gingiilor pot duce la abcese parodontale, chiar dacă nu există parodontita.

Mulți pacienți nu dețin suficiente informații despre modul în care se produce un abces la măsea. Cauzele care pot determina o asemenea infecție dentară gravă sunt următoarele:

– infecția bacteriană a pulpei dentare;

– cariile netratate;

– traumatismele care se soldează cu afectarea smalțului dentar.

Factori de risc

În rândul factorilor de risc în determinarea unui abces, menţionăm:

– igiena orală inadecvată;

– omiterea vizitelor la dentist;

– neglijarea detartrajelor;

– fumatul (risc de afecţiuni parodontale);

– obturaţii mari;

– prezenţa tartrului subgingival;

– obturaţii fracturate, dinţi sparţi sau chiar resturi radiculare prezente;

– dinti fracturaţi;

– tratamente de canal necorespunzătoare;

– o alimentatie bogata in zahar;

– o secretie redusa de saliva, care determina uscarea gurii si creste riscul de dezvoltare a infectiilor dentare.

Simptomele abcesului dentar

Orice tip de abces sau infecţie poate debuta cu o jenă localizată, cu o presiune la masticaţie sau senzaţia de dinte înalt (în cazul abcesului periapical). În decurs de câteva ore până la câteva zile, acesta se poate acutiza şi poate da dureri mari, pulsatile, care pot iradia. Există manifestări diferite pentru cele două tipuri de abces:

– abcesul periapical,implică durere la masticaţie pe zona cu probleme, dintele pare că pulsează şi este înalt, gingia în dreptul lui este roşie, inflamată, iar la palpare este modificată consistenţa acesteia; în cazuri grave, pacientul poate prezenta febră;

– abcesul parodontal, are caracter difuz, poate durea întreaga zonă (mai ales dacă acesta este situat interdentar), durerea la masticaţie este prezentă mai des în cazul dinţilor mobili, gingia este roşie şi, adesea, pare că este desprinsă de dinte, la nivelul marginii gingivale se poate exterioriza o secreţie galbenă, cu miros urât.

În cazuri de afectare severă, pot exista spasme musculare, stare generală alterată, mergând până la stare septică.

Tabloul clinic al unui abces dentar poate să cuprindă:
– durere în zona afectată la mestecare sau la atingere;
– inflamație;
– sensibilitate dentară la alimente și lichide reci sau calde;
– gust neplăcut la nivelul cavității bucale;
– febră;
– stare generală alterată;
– dificultăți la deschiderea gurii;
– disfagie (dificultăți la înghițire);
– insomnie.
Principalul simptom al unui abces dentar este durerea. Aceasta poate avea caracter pulsatil și este, cel mai adesea, intensă. Durerea începe de obicei brusc și crește în intensitate în următoarele ore sau zile. În unele cazuri, durerea poate radia spre ureche, maxilar și gât.

Diagnostic

Medicul stomatolog este persoana avizată să pună diagnosticul de abces dentar. Acesta se pune atât pe baza semnelor clinice, a testelor efectuate asupra dintelui (de exemplu, durerea la percuţie) precum şi în urma unui examen radiologic care poate indica severitatea afectării la nivel osos.

Diagnosticul pozitiv de abces periapical se pune atunci când se constată un dinte modificat la culoare, cu obturaţii mari sau carii profunde, când pacientul acuză dureri la atingerea dintelui şi gingia la nivel apical este inflamată.

Diagnosticul de abces parodontal se pune în urma evaluării aspectului gingival, a papilei interdentare, a mobilităţii dentare sau a congestiei gingivale la nivelul coroanei dintelui.

Pentru un abces dentar radiografia este metoda de diagnostic recomandată. Pe radiografia dentară se poate observa puroi (exudatul inflamator) în jurul rădăcinii dentare, odată cu procese de osteoliză sau cu alte complicații, în cazul în care abcesul este vechi.

Cum se tratează abcesul dentar

În urma diagnosticului de abces, medicul poate institui tratamentul de urgenţă.

În cazul abcesului periapical este necesar drenajul dintelui, care se poate face pe cale endodontică, adică prin dinte, prin eliminarea conţinutului de pe canal sau, în caz de afectare gravă cu modificarea stării generale, în caz de alte afecţiuni sistemice, se poate recurge inclusiv la tratamentul chirurgical, adică la incizia abcesului la nivelul gingiei, curăţarea acelui spaţiu cu soluţii antiseptice şi, ulterior, tratament cu antibiotic general.

Tratamentul cu antibiotic este personalizat în funcţie de anamneza fiecărui pacient, de alte afecţiuni prezente sau de predispoziţia către alergii. Nu este recomandat un singur tip de antibiotic. După remiterea simptomatologiei, se poate efectua tratamentul endodontic, de preferat la microscop, pentru o precizie mai bună şi un prognostic pe termen lung.

În cazul abcesului parodontal, se evaluează afectarea osului precum şi implantarea dintelui şi se acţionează printr-un chiuretaj al pungilor parodontale, efectuat cu anestezie şi tratament medicamentos antibiotic general şi local, precum şi antiseptic local (clătiri, aplicări de gel la nivelul gingiei).

Pe lista de medicamente pentru abces dentar, antibioticele și antiinflamatoarele sunt omniprezente:

– în abcesul dentar antibioticele ar trebui prescrise după efectuarea antibiogramei, pentru a garanta un tratament complet și o vindecare mai rapidă. Administrarea de antibiotic pentru măsea umflată în absența antibiogramei este o practică frecventă, mulți dintre pacienți alegând nici să nu consulte medicul atunci când aleg un antibiotic pentru infecție dentară. Din păcate, abuzul de antibiotice pentru dinți este comun și îngreunează tratamentul atunci când abcesul nu cedează la tratamentul luat la recomandările persoanelor neavenite;

– antiinflamatoarele pentru infecții dentare sunt folosite în primul rând pentru a ține sub control durerea, care poate fi extrem de intensă. Până își face efectul orice antibiotic pentru măsele, antiinflamatoarele reduc gradul de inflamație locală și presiunea asupra terminaților nervoase și fac situația mai suportabilă. Paracetamolul în caz de abces dentar poate fi folosit, dar există antiinflamatoare mai puternice, pe care medicul sau farmacistul le poate recomanda pentru a calma durerea;

– analgezicele sunt medicamente ce pot ajuta la reducerea durerii până la inițierea unui tratament adecvat. Aceste medicamente vor reduce durerea temporar și nu înlocuiesc vizita la medicul stomatolog.

Cu toate acestea, unele sunt nepotrivite pentru anumite tipuri de pacienți, de exemplu:
– buprofenul nu se recomandă la pacienții cu astm sau ulcer gastric;
– aspirina nu este indicată în sarcina, alăptare sau copiilor sub 16 ani.
– antibioticele pot fi prescrise pentru a preveni răspândirea infecției și pot fi luate împreună cu analgezicele. Antibioticele nu trebuie considerate o modalitate de substituire a tratamentului stomatologic sau de amânare a acestuia.

Complicațiile abcesului dentar

În marea majoritate a cazurilor, complicațiile apar doar dacă abcesul este lăsat netratat. Cu toate acestea, pot să apară complicații chiar și după un tratament aparent eficient, dar acest lucru este foarte rar. Posibilele complicații includ:
– chisturile dentare, o cavitate plină cu lichid se poate dezvolta la baza rădăcinii dintelui dacă abcesul este lăsat netratat. Această cavitate poartă numele de chist dentar.Există un risc semnificativ că acesta să se infecteze. Dacă acest lucru se întâmplă, pacientul poate avea nevoie de antibiotice și de intervenții chirurgicale;
– osteomielită, bacteriile din abces pot intră în sânge și pot infectă oasele. Pacientul va avea o temperatura corporală ridicată și o durere severă în zona osoasă afectată.
– în unele cazuri, tabloul clinic poate să includă și greața. De obicei, osul afectat va fi în apropiere de locul abcesului. Cu toate acestea, deoarece bacteriile sunt răspândite în sânge, orice os din corp ar putea fi afectat. Tratamentul implică antibiotice orale sau intravenoase;
– tromboză de sinus cavernos, răspândirea bacteriilor poate determina formarea unui cheag de sânge la nivelul sinusului cavernos. Tratamentul poate include medicamente antibiotice, dar și intervenții chirurgicale pentru drenaj. În unele cazuri, afecțiunea poate fi fatală, dar această complicație este foarte rară;
– angină Ludwig, aceasta reprezintă infecția zonei sublinguale ca urmare a răspândirii bacteriilor de la nivelul abcesului dentar. Simptomatologia include inflamarea și durerea severă a zonei de sub limbă, dar și la nivelul gâtului. În cazuri severe, pacientul poate întâmpină dificultăți de respirație, iar afecțiunea poate fi fatală;
– sinuzita maxilară, bacteriile se pot răspândi în sinusurile maxilare. Această afecțiune nu este gravă, dar poate fi dureroasă. Pacientul poate dezvolta febră și sensibilitate la nivelul obrajilor. În funcție de severitate, medicul poate recomandă antibiotice, dar, în cele mai multe cazuri, afecțiunea se rezolvă pe cont propriu.

Prevenţie

Ca în cazul majorităţii afecţiunilor stomatologice, controalele şi igienizările regulate, la şase luni, tratamentul cariilor precum şi o igienă dentară riguroasă pot preveni abcesele dentare.

În cazul copiilor, este de menţionat că, deşi un abces poate apărea la un dinte de lapte ce urmează a fi schimbat, infecția poate afecta mugurele dintelui definitiv. De aceea, subliniem necesitatea tratării inclusiv a dinţilor de lapte. Durerile unui abces la un dinte de lapte pot să nu fie atât de agresive ca la un adult însă copilul poate acuza jenă, poate evita masticaţia pe partea respectivă şi se observă o umflătură la nivelul gingiei, deasupra dintelui în cauză.

Bibliografie:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov

https://www.healthline.com/health/abscessed-tooth

https://www.nhsinform.scot/illnesses-and-conditions/mouth/dental-abscess

https://www.webmd.com/oral-health/guide/abscessed-tooth

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/tooth-abscess/symptoms-causes

https://www.medicalnewstoday.com/articles