10 lucruri despre afecțiunile bătrânilor noștri și cum îi putem ajuta

În viața noastră există câteva praguri de vârstă care implică și schimbări ale organismului nostru. Un prag este la 30-34 de ani, mai ales pentru femei, în care încep schimbări hormonale, creșterea unor riscuri în timpul sarcinii (riscuri de malformații genetice, riscul de avort spontan), scăderea fertilității. Însă după 60 de ani trecerea anilor își spune cu siguranță cuvântul,  iar organismul se resimte și apar afecțiunile grave și complicațiile lor (diabet, cerebrovasculare, cardiace, respiratorii, urologice, hepatice, reumatologice, diferite tipuri de cancer). În plus, în multe situații intervin pierderea partenerului de viață, retragerea din activitate și singurătatea, deci apar și afecțiuni precum depresia sau anxietatea.

Având în vedere că după o anumită vârstă apar și problemele de memorie, îi putem ajuta să se organizeze mai bine zi de zi. Pe lângă suport emoțional și preluarea unor sarcini periodice, îi putem ajuta să se organizeze mai bine și să respecte tratamentul. De ce? Succesul tratamentului depinde în cea mai mare proporție de o bună aderență la recomandările medicului. Așadar, haideți să vedem ce putem face pentru bătrânii noștri:

1. Ne interesăm de starea lor de sănătate, ne notăm datele de contact ale medicilor care îi urmăresc și numerele de telefon de urgență. De ce? În primul rând dacă li se întâmplă ceva, trebuie să știm ce să le spunem medicilor de la urgență. Au nevoie să știe nu numai afecțiunile, dar și schemele de tratament ca să poată stabili un diagnostic și să poată interveni.
2. Le notăm într-un calendar, datele consultațiilor periodice sau datele când trebuie să meargă pentru eliberarea noilor rețete. În mod ideal, ar fi bine să îi însoțim la aceste consultații. Medicii fac recomandară pe care nu le și notează pe rețete, iar ai noștri le uită sau nu le înțeleg pe deplin. Uneori, dacă nu se pot deplasa, putem merge noi la medic ca să ridicăm rețetele (pentru afecțiunile cronice unde rețetele sunt eliberate periodic) sau putem să cerem consultație la domiciliu. La controalele de rutină punem întrebări și ne asigurăm că sunt acoperite și anumite analize de prevenție (de exemplu cancerul mamar, afecțiunile prostatei).
3. Tot la loc vizibil, le notăm recomandările alimentare. Pe locul doi, pe lângă aderența la tratament, este respectarea recomandărilor alimentare. Degeaba un diabetic își ia pastilele sau își face injecțiile cu insulină dacă nu respectă dieta, nu?
4. Îi ajutăm să se descurce mai ușor cu tratamentul unor simultan pentru mai multe afecțiuni și complicații. Așadar, le notăm schema / schemele de administrare și o punem la vedere. Le separăm medicamentele pe perioade ale zilei și zilele săptămânii. Dacă urmează să plece de acasă, le spunem să își ia pastilele cu ei. Dacă sunt bolnavi și iau medicamente fără eliberare cu prescripție, ne asigurăm că nu interferează cu tratamentele pe care le iau și că nu depășesc doza recomandată. De exemplu, în cazul diabeticilor, anumite medicamente multisimptom sau siropuri de tuse pentru răceală și gripă conțin zahăr.
5. Le verificăm periodic data de expirare a medicamentelor. Pe cele expirate le vom preda la cea mai apropiată farmacie, deoarece medicamentele expirate sau de care nu mai avem nevoie nu trebuie aruncate cu gunoiul menajer având un regim special.
6. Le vom verifica dacă medicamentele pe care le au acesta acoperă perioada până la următoarea consultație când va fi eliberată noua rețetă. Nu este de glumit în cazul bolnavilor cronici. Cum ar fi, de exemplu, ca un diabetic să rămână fără insulină? Sau un bolnav cu cancer fără tratamentul care îl ține în viață?
7. Citim recomandările de păstrare a anumitor medicamente și avem grijă ca cele care trebuie să stea, de exemplu, la frigider, să fie păstrate în condițiile corecte.
8. Îi ajutăm să înțeleagă implicațiile afecțiunilor pe care le au și cum pot să prevină eventualele complicații. Va trebui să le tot repetă, lucruri cu multă răbdare, ca unor copii deoarece, cu trecere anilor, capacitatea de a înțelege și reține anumite lucruri va scădea progresiv.
9. Îi ajutăm să le fie bine zi de zi. Moralul este al treilea factor important, la fel ca aderența la tratament sau alimentația. Orice lucru mic care îi face să se simtă bine, utili, importanți, va conta. Stabilirea unei rutine zilnice îi va ajuta. Putem planifica anumite activități periodice de socializare, să identificăm cluburi, organizații sau evenimente unde să își găsească prieteni sau oameni care au interese comune și poate experiențe comune cu ale lor, sau grupuri de suport. Orice îi ajută să se simtă activi, în putere, să le aducă zâmbetul pe față.
10. Suntem atenți la orice schimbare în comportamentul lor. Orice schimbare la nivel cognitiv precum capacitatea de înțelegere, de concentrare, de memorie, de motricitate trebuie să ne pună în alertă și să ne determine să îi ducem imediat la medic. Iar cu ei vom aborda cu delicatețe acest subiect, deoarece mulți se jenează sau neagă. Bărbații sunt foarte refractari, de exemplu, când este vorba de problemele cu prostata care apar mai ales după 60 de ani; urinările frecvente care nu îi lasă să doarmă noaptea, le limitează activitatea pe timpul zilei sau îi determină să caute frecvent toalete oriunde se deplasează (la cumpărături, în vizite, la plimbare) sunt semn că trebuie să fie consultați de un urolog.