11.08.2008Si copiii pot fi stresati
Stresul este experimentat in multe forme si variaza de la un individ la altul, in functie de nivelul de dezvoltare si de experientele de viata anterioare ale acestuia. Copiii invata sa raspunda la stres din experienta proprie si observand. Cele mai multe situatii stresante pentru copil pot parea nesemnificative pentru adulti deoarece copiii au putine experiente anterioare, din care sa invete cum pot sa le faca fata. De aceea, am incercat sa ilustram in cele ce urmeaza, cateva particularitati legate de sursele de stres la copii si adolescenti, si semnele si simptomele declansate ca raspuns la actiunea acestora.
In timp ce un anumit nivel de stres este normal si chiar sanatos, copiii de astazi par sa se confrunte cu evenimente stresante de viata la varste din ce in ce mai mici. Un nivel mic de stres apare si atunci cand acestia invata noi deprinderi sau sunt antrenati intr-un joc captivant.
Cu toate acestea, multi parinti considera ca: "atat timp cat copilul are tot ce-i trebuie, nu are nicio grija, asadar, de ce-ar fi stresat?". Este mult mai usor pentru un parinte sa identifice nevoile fizice ale copilului sau ca: alimentatia, hainele, siguranta caminului, un program echilibrat de joaca si odihna, adica tot ceea ce defineste un stil de viata sanatos. Nevoile psihologice si emotionale ale unui copil nu sunt atat de evidente si, cu toate acestea, simptomatologia provocata de factorii stresanti este diversa si poate lua multe forme variabile ca intensitate, de la o banala cefalee pana la fobie, depresie sau criza conversiva.
O anumita cantitate de stres este o componenta normala a vietii de zi cu zi a copilului si poate avea influente pozitive, fiind esentiala pentru viata deoarece lipsa de presiune determina inactivitate si sentimentul de plictiseala. Totusi, prea multa presiune determina efecte negative asupra eficientei in diverse activitati si asupra starii fizice si psihice, cu rezultate imediate si pe termen lung asupra capacitatii de adaptare a copilului la situatii noi.
Copiii sub 6 ani nu au capacitatea de a privi un eveniment in ansamblu, de a selecta posibilele modalitati de raspuns la un eveniment nou, de a intelege evenimentul separat de propriile sentimente si de a-si adapta reactiile fizice ca raspuns la anumite schimbari. Conform "National Mental Health Association" (NMHA), copiii care provin din familii cu un ritm de viata alert, sunt mai predispusi la stres, depresie si scaderea stimei de sine.
CAT DE IMPORTANTI SUNT PRIETENII?
Cei mai vulnerabili la stres sunt copiii care nu au prieteni, deoarece prietenia ii ajuta pe copii sa-si dezvolte capacitatile emotionale si de interactiune sociala. Din prietenie, ei invata sa stabileasca reguli, sa evalueze alternativele si sa ia decizii, invata cum sa comande si cum sa se supuna, cum sa castige si cum sa piarda, ce e bine si ce e rau, ce e corect si ce nu. De asemenea, ajung sa se cunoasca mai bine pe ei insisi, comparandu-se cu alti copii: cine e mai mare, mai inalt, mai rapid, mai puternic, isi intaresc stima de sine. Din prietenie copiii invata ca sunt in acelasi timp unici, la fel ca toti ceilalti, relatiile de acest fel fiind o necesitate pentru dezvoltarea psihologica normala.
SURSELE STRESULUI
In copilarie, stresul poate fi cauzat de orice situatie care cere adaptare si schimbare. Schimbarea este una dintre principalele cauze ale stresului pentru ca solicita o adaptare la situatia nou creata, fie prin evenimentul pozitiv, fie prin cel negativ. Cu cat schimbarea este mai relevanta, cu atat ritmul schimbarii si exigenta adaptarii sunt mai mari si stresul mai important. O schimbare nedorita este intotdeauna mai stresanta. Sursa stresului este diferita de la un copil la altul. De exemplu, pentru un copil de 3 ani, prima zi de gradinita poate fi stresanta, el putand considera ca a fost abandonat sau respins de catre parinti, in timp ce un altul vede in aceasta o noua posibilitate de a se juca cu alti copii, fara a considera ca s-ar fi schimbat ceva. Alt copil poate fi stresat de modificarile aparute in rutina zilnica, de schimbarea domiciliului sau nasterea unui frate. Aceleasi evenimente pot parea noi si placute pentru unii,desi pentru altii,sursele de stres la copil sunt multiple si diferite, in functie de varsta, particularitatile cognitive si afective ale acestuia, de experientele sale anterioare:
moartea sau pierderea unei persoane dragi; divortul parintilor, violenta si conflictele familiale, pierderea locului de munca al unui parinte; boala unui parinte sau a sa, durerile, ranile; aparitia unui nou copil in familie; tratamentele medicale; schimbarea locuintei; situatia financiara precara; abuzul fizic, emotional sau sexual; cerintele contradictorii din partea parintilor; dubla constrangere; dezastrele naturale: cutremur, inundatii; teama de esec, dificultatile de luare a deciziilor; neincrederea in propria persoana, problemele de imagine corporala; relatia cu colegii, prietenii, conflictele cu acestia; agresivitatea verbala si insultele; suprasolicitarea prin standarde impuse de parinti si profesori, schimbarea scolii.
Dr. Simona Buzila specialist PSIHIATRIE PEDIATRICA
5 Comentarii Adauga comentariu Comentarii
-
- zina
- 18.02.2009
copilul meu are acum 2.7 ani, la 1.5 ani ai lui eu am inceput serviciul, nici prin cap nu mi-a trecut ca asta va deveni o problema majora, avand in vedere ca locuim cu bunicii in aceeasi casa era ceva obisnuit si a ramane cu ei nu credeam ca va fi asa mare schimbare! dar a fost, subit copilul s-a imbolnavit , in plina sanatate: varsaturi, refuzul de a manca, tulb. digestive, ba chiar se vedea ca sufera; dupa analize repetate am descoperit motivul: stresul, senzatia de abandon etc! Cine si-ar fi inchipuit ca la un an jumate se fac depresii! din fericire cu mult tact si explicatii si rabdare am reusit sa rezolvam situatia!
-
- administrator
- 23.02.2009
Intr-adevar, separarea de persoana principala de atasament, poate fi dificila pentru copii, la orice varsta. Pot aparea astfel semne de anxietate sub forma tulburarilor de alimentatie, de somn, temeri nejustificate sau diverse simptome care pot sugera tulburari somatice. Acestea sunt semnale de alarma pentru care, orice parinte grijuliu, se va adresa medicului pediatru. De cele mai multe ori, investigatiile efectuate nu stabilesc nici o disfunctie organica, desi simptomele persista, crescand anxietatea si ingrijorarea familiei. Din fericire, dvs. ati inteles ca si factorii psihologici pot contribui la aparitia unor asemenea manifestari. Felicitari pentru ca ati reusit sa depasiti cu succes momentele dificile si speram sa va bucurati de cat mai multe clipe frumoase alaturi de cel mic.
Dr. Simona Buzila
Medic specialist psihiatria copilului si adolescentului -
- gabri
- 30.03.2009
nu m-am gandit niciodata ca poate fi stres,am un baietel de aproape 10 ani si e mai tottimpul obosit fara pofta de mancare, randament scazut la scoala si la sportul pe care-l practica extrascolar....iar noi il comparam tot timpul cu sora-sa care e cu 7 ani mai mare si exceleaza in toate.... ce-i de facut?
-
- administrator
- 31.03.2009
Cauzele care pot determina un asemenea comportament pot fi extrem de diferite, pentru fiecare copil in parte. Chiar si comparatiile pe care parintii le fac intre copii pot determina sentimente de inferioritate si pot crea rivalitati intre frati. In cazul dvs, de exemplu, nasterea surorii mai mici ar fi putut determina anumite schimbari in comportamentul fratelui, menite sa va atraga atentia. Poate ca, prin aceasta atitudine de "neajutorare", incearca sa va comunice faptul ca, desi este mai mare, si el este copil si are tot atata nevoie de timp si de intelegere din partea dvs., ca si sora lui. Este posibil, de asemenea, ca si greutatile pe care le intampina la scoala sa-i scada interesul pentru lectii si, in plus, daca este criticat pentru rezultatele pe care le obtine, va intelege din aceasta ca el nu este capabil sa faca nimic bine si toate stradaniile de a va "castiga" de partea lui sunt zadarnice.
Insa, informatiile pe care vi le-am oferit acum nu sunt decat simple sugestii si pentru a putea fi obiectivate, va sfatuim sa va adresati unui specialist. Acesta va stabili, in mod obiectiv, atat cauza cat si masurile pe care le puteti adopta pentru a-l intelege mai bine, a-l ajuta sa depaseasca momentele dificile si pentru a-si imbunatati comportamentul.
Dr. Simona Buzila
Medic specialist psihiatria copilului si adolescentului
Aceste informatii sunt din surse considerate a fi sigure si trebuie folosite in scop educational, fara a inlocui sau amana consultul de specialitate. -
- monica
- 25.12.2009
Stresul ii afecteaza foarte mult pe copii. Baietelul meu este in clasa a II a, are o situatie scolara excelenta, o relatie frumoasa cu invatatoarea si cu colegii, nu are dificultati in rezolvarea sarcinilor scolare, nu se plange de nimic si totusi, in momentul in care ia vacanta se simte cum se relaxeaza, este cu totul alt copil. Pur si simplu devine un om liber, detensionat, desi nici inainte nu ai fi banuit ca ceva il apasa. Si faptul ca este relaxat il face sa fie un copil si mai ascultator si mai tolerant cu cei din jur.
