Secretie vaginala fiziologica sau patologica

04-12-2014

La pubertate odata cu inceperea activitatii ovariene apare si secretia vaginala. Aceasta se datoreaza faptului ca mucoasa exocolului si a vaginului sunt hormone-dependente. Secretia vaginala depinde de perioada ciclului menstrual in prima jumatate fiind opalescenta si mai redusa cantitativ la mijlocul ciclului in perioada periovulatorie are loc un debaclu adica o descarcare avand consistenta albusului de ou iar in perioada luteala (a doua jumatate a ciclului menstrual) este mai abundenta de consistenta crescuta, opaca. Acestea sunt caracteristicile normale ale secretiei vaginale pe care femeia trebuie sa invete sa le recunoasca atat pentru a evita prezentarea inutila la medic cat si pentru a le deosebi de o eventuala secretie patologica.

Secretie  vaginala fiziologica sau patologica


La pubertate, odata cu inceperea activitatii ovariene, apare si secretia vaginala. Aceasta se datoreaza faptului ca mucoasa exocolului si a vaginului sunt hormone-dependente.

Secretia vaginala depinde de perioada ciclului menstrual, in prima jumatate fiind opalescenta si mai redusa cantitativ, la mijlocul ciclului, in perioada periovulatorie are loc un debaclu, adica o descarcare avand consistenta albusului de ou, iar in perioada luteala (a doua jumatate a ciclului menstrual) este mai abundenta, de consistenta crescuta, opaca.

Acestea sunt caracteristicile normale ale secretiei vaginale, pe care femeia trebuie sa invete sa le recunoasca, atat pentru a evita prezentarea inutila la medic, cat si pentru a le deosebi de o eventuala secretie patologica.

Secretia vaginala patologica apare in conditiile infectarii vaginului cu diversi germeni patogeni, acestia putand fi reprezentati de virusuri, bacterii, protozoare.

Vaginitele, caci asa se numesc infectiile vaginului, difera ca si simptomatologie in functie de agentul patogen care produce infectia. Acestea pot fi boli cu transmitere sexuala, dar exista si alte cai de contaminare (conditii de igiena precare, maini nespalate, folosirea unor toalete dezinfectate necorespunzator, mersul la piscina etc.). Exista si o cale de contaminare interna, care consta in colonizarea vaginului cu propria flora intestinala. In mod fiziologic, in vagin exista o bariera protectoare naturala a organismului, asigurata de bacilii Doderlein, mici bacili gram pozitivi care mentin un pH echilibrat impiedicand astfel dezvoltarea florei patogene. Cand aceasta bariera protectoare "cade", vaginul devine permisiv la agresiunile din exterior si astfel apar vaginitele. Iata de ce toaleta intravaginala riguroasa, cu irigatii endovaginale prea frecvente, duce, in mod paradoxal, la aparitia vaginitelor tocmai prin distrugerea florei vaginale normale.

CUM SE MANIFESTA O VAGINITA?

Manifestarile difera in functie de natura infectiei, de intensitatea ei, dar si de reactivitatea organismului. De obicei, apare o secretie mult mai abundenta, care deranjeaza femeia si o obliga la toalete vaginale repetate. Culoarea poate fi verzuie-aerata in vaginitele cu Trichomonas, galben-verzuie in infectia cu Gonococ, alb-grunjoasa in Candidoza, gri in infectiile cu anaerobi, sau, pur si simplu, sa nu aiba o caracteristica aparte, in vaginitele bacteriene sau mixte.

De cele mai multe ori apare o jena in zona genitala, usturimi, mancarimi, sau dispareunie, adica dureri in timpul actului sexual. Infectiile pot cuprinde si uretra, in acest caz aparand si manifestari urinare - mictiuni frecvente, jena sau usturime la urinat, disurie. Exista infectii care, netratate, urca prin col la uter, transmitandu-se apoi la trompele uterine, ducand astfel la aparitia anexitelor, care pot genera apoi alte probleme, mult mai grave.

De asemenea, trebuie mentionat ca majoritatea vaginitelor se transmit si la partener, in cazul acestuia putand sa apara simptome (jena, usturime), iritatie locala, dar o infectie a partenerului poate trece si neobservata, el tranformandu-se intr-un purtator sanatos, reinfectand apoi partenera la contactele sexuale urmatoare. Iata de ce tratamentul trebuie sa se adreseze, in general, cuplului. In conditiile in care femeia sesizeaza aparitia semnelor unei vaginite, conduita corecta este prezentarea imediata la medicul specialist ginecolog.

Numai pe baza analizelor prelevate din vagin, respectiv secretia vaginala in frotiu native sau coloratie Gram sau/si a culturii din colul uterin insotita de o antibiograma se poate pune un diagnostic corect si se poate face un tratament care sa duca la vindecare. Acest tratament poate fi local, pe baza de ovule intravaginale sau asociat unui tatament general (daca acesta este necesar). Toaleta intravaginala este necesara inaintea administrarii ovulului, ea efectuandu-se cu solutii dezinfectante, ceaiuri sau pur si simplu cu apa fiarta si apoi racita.

Durata tratamentului este variabila in functie de natura si de intensitatea infectiei. Ulterior, medicul stabileste prin repetarea analizelor atat eficienta tratamentului, cat si necesitatea asocierii altor tratamente, necesare pentru vindecarea completa a mucoasei vaginale si restabilirea florei normale intravaginale.

Tratamentele efectuate empiric pot duce atat la nerezolvarea problemei si cronicizarea unei infectii, cat si la mascarea unor infectii grave, care, in timp, pot duce la urmari nedorite. Iata de ce e importanta prezentarea la medic, efectuarea analizelor si a controalelor, si tratarea concomitenta a partenerului.

Dr. ANCA SECAS Medic primar obstetrica-ginecologie [i]Policlinica GRAL-MEDICAL, Bucuresti[/i]


Aboneaza-te la newsletterul DONA