31.07.2008Homeopatia o alternativa avantajoasa terapiei alopate
Sanatatea unei persoane este cu siguranta bunul sau cel mai de pret. Astfel se justifica importanta prevenirii, diagnosticarii si tratarii optime si rapide a oricarei afectiuni care poate sa aduca atingere sanatatii. Medicina este conceptul care inglobeaza un conglomerat de ramuri stiintifice care au ca scop unic mentinerea starii de sanatate a omului. Insa, in timp ce medicina este doar una, procedeele terapeutice sunt diverse: terapia medicamentoasa, cea chirurgicala, apiterapia, fitoterapia, acupunctura, presopunctura, reflexoterapia; acestea sunt doar cateva din ele. De asemenea, in timp ce medicina poate fi practicata doar de cadrele abilitate si implementarea procedeelor
terapeutice necesita avizul medicului.
Dintre numeroasele procedee terapeutice practicate la ora actuala va supunem atentiei homeopatia. Aceasta ramura a terapeuticii a fost cunoscuta si practicata din cele mai vechi timpuri, inca de pe vremea lui Hipocrate-parintele medicinei - cel care a si pus bazele homeopatiei. Insa Galenus, cel mai reprezentativ ucenic al sau, a preferat dezvoltarea si implementarea alopatiei si astfel homeopatia a ramas multa vreme intr-un con de umbra.
Este meritul medicului german Samuel Hahnemann, cel care a redescoperit homeopatia in incercarea de a imbunatatii procedeele terapeutice ale vremii care de multe ori erau impractice si produceau efecte secundare foarte grave.
Astfel, studiind diverse lucrari de specialitate si realizand o serie de experimente pe el insusi si pe membrii familiei ajunge la concluzia ca: "orice individ bolnav poate fi vindecat cu doze mici dinamizate din substanta care provoca, in doze mari, simptome asemanatoare celor prezentate de bolnav". Aceasta devine apoi principiul de baza al homeopatiei: "similia silimibus curantur" adica o anumita afectiune poate fi vindecata folosind dilutii infinitezimale din substanta care ar putea sa o produca.
De aici deriva diferenta intre homeopatie: homoios = asemanator si pathos = suferinta si alopatie allos=altul si pathos = suferinta, care trateaza afectiunea prin metode contrare bolii. De exemplu, in cazul unei afectiuni de genul febrei, alopatia utilizeaza un antitermic in timp ce homeopatia utilizeaza o dilutie din remediul chinina, care in doze mari ar provoca, la omul sanatos, febra.
Homeopatia nu trebuie privita in concurenta sau prin comparatie cu alopatia, ci ca o alternativa terapeutica sigura si eficienta care trateaza omul ca pe o unitate biologica unica. Cele peste 2000 de remedii homeopate fiind la indemana medicului de mai bine de 200 de ani si au fost experimentate doar pe oameni. Ele nu si-au modificat profilul terapeutic si nici nu au dezvoltat efecte secundare de-a lungul timpului.
Principiile homeopatiei privesc urmatoarele aspecte:
Principiul similaritatii;Principiul remediului unic;Principiul dozei minime;Principiul directiei vindecarii.
Vom dezvolta aceste principii in numerele viitoare.
Revenind la homeopatia aplicativa, de multe ori remediile homeopate au denumiri care nu spun nimic unei persoane neavizate. Denumirea in latina este alcatuita dintr-o denumire in latina, de ex. equisetum 9CH- planta cunoscuta sub denumirea populara de coada calului, sub forma de dilutie 9CH: a noua centezimala hahnemanniana. Dilutiile se obtin prin aducere de o parte principiu activ cu 99 de parti de solvent (de obicei alcool 70 v/v) urmat de prelevarea unei parti din aceasta tinctura mama si aducerea a alte 99 de parti de solvent. Procesul decurge prin diluari succesive care sunt precedate de agitari energice cunoscute sub numele de dinamizari. Deci, a noua centezimala hahnemanniana reprezinta al noualea flacon din sirul de dilutii succesive din tinctura mama de Equisetum.
Cele mai frecvent intalnite dilutii sunt 4, 5, 7, 9, 12, 15 si 30 CH.
Alte sisteme de diluare sunt cele de tip DH: dilutii decimale hahnemanniene: 1DH, 3DH, 6DH si K cele korsakoviane, care utilizeaza un flacon unic si care sunt frecvent prescrise ca: 200K, 1.000K si 10.000K.
Aceste dilutii sunt foarte mici, motiv pentru care se numesc infinitezimale, manifestandu-si efectul prin informatia energetica pe care principiul activ o transmite solventului prin procesul de dinamizare. Dilutiile infinitezimale sunt responsabile si de lipsa de toxicitate si de efecte secundare.
Remediile homeopatice sunt frecvent intalnite sub forma de granule, globule si solutii. Granulele si globulele sunt forme farmaceutice asemanatoare, alcatuite din mici sfere de zaharoza-lactoza, acoperite de un film discontinuu care sunt apoi impregnate cu diverse dilutii. Principala diferenta intre cele doua forme este dimensiunea, astfel sunt 200 de globule pergram si doar 20 de granule per gram. Solutiile sunt de obicei alcoolice si se administreaza in stare pura sau diluate cu apa.
Medicatia homeopata necesita anumite restrictii, cum este consumul de produse ce contin menta, camfor sau uleiuri volatile, cafea, alcool. De asemenea, remediile nu trebuie atinse cu degetele, ci se preleveaza direct din capacelul tubului in care sunt conditionate.
Este de retinut ca priza de remedii homeopatice nu este incompatibila cu remediile alopate, nemanifestandu-si actiunea la acelasi nivel, dar este util de a utiliza remediul homeopatic singur pentru ca acesta isi va manifesta actiunea in timp si efectul va fi de lunga durata.
Alice Sarbu
Student Farmacie
