05.08.2009Efortul fizic la pacientii cu diabet zaharat
Alaturi de dieta si de tratamentul medicamentos, activitatea fizica este considerata una dintre cele mai importante modalitati de tratament in diabetul zaharat. Din pacate, efortul fizic nu este privit de toti pacientii ca parte esentiala a tratamentului diabetului zaharat, doar un numar mic de pacienti respectand programul zilnic de activitate fizica.
Efortul fizic controlat reprezinta o modalitate de tratament la indemana si lipsita de costuri suplimentare.
Enumeram cateva efecte terapeutice ale efortului fizic controlat:
imbunatateste controlul glicemic;va ajuta sa va mentineti greutatea normala;amelioreaza sensibilitatea tesuturilor la insulina, crescand toleranta la glucoza;scade necesarul de insulina la pacientii cu DZ insulinonecesitant;scade LDL - colesterolul si creste HDL colesterolul;la copii stimuleaza cresterea si dezvoltarea corespunzatoare;va tonifica inima;va amelioreaza functia respiratorie;va reduce starile de anxietate.
Efortul fizic trebuie recomandat in limitele permise de starea de sanatate a pacientului. Un efort fizic mediu-intens, de 30-45 de minute/zi, 5 zile pe saptamana (minimum 150 de minute pe saptamana) se asociaza cu imbunatatirea insulinosensibilitatii, independent de efectul de scadere a greutatii, cu scaderea imediata a valorilor glicemice si mentinerea pe termen lung a scaderii ponderale. Va recomandam, in special, efortul fizic de tip aerobic (mers pe jos, inot, tenis, popice).
In prezent, pacientilor cu DZ tip 1, fara complicatii si avand un control glicemic bun, le este permis efortul fizic de orice nivel, incluzand sportul profesionist, cu reducerea dozei de insulina care precede efortul fizic. Vor fi interzise sporturile extreme, de tipul alpinismului, inotului subacvatic sau alte sporturi ce pun in pericol viata pacientului in cazul unei hipoglicemii.
La pacientii cu dizabilitati fizice trebuie preferat mersul gradual, iar la cei cu afectiuni ale coloanei vertebrale lombare, artrite tulburari de sensibilitate la nivelul membrelor inferioare, alegerea cea mai potrivita este inotul. Pacientii cu DZ tip 2 si valori ale glicemiei apropiate de normal prezinta risc crescut de hipoglicemie daca efectueaza un efort fizic la 1-2 ore dupa administrarea de sulfonilureice.
Totodata, pacientii cu DZ tip 2 trebuie sa evite exercitiile de intensitate crescuta ce provoaca o crestere exagerata a hormonilor de contrareglare. Un efort bine tolerat este cel care nu se insoteste de dispnee, nu induce o crestere a tensiunii arteriale >170/100 mmHg, mentine ritmul cardiac <100/min. si nu modifica traseul ECG. Efortul fizic indelungat sau intens trebuie evitat mai ales la cei cu boala cardiaca ischemica, retinopatie diabetica proliferativa, afectarea sensibilitatii la nivelul membrelor inferioare, ca si la cei aflati pe insulinoterapie sau sulfonilureice (risc crescut de hipoglicemie). La pacientii cu diabet sub 60 de ani si fara complicatii cronice majore, efortul fizic (mers alert, urcat de scari, bicicleta, gimnastica) are un efect terapeutic remarcabil.
Trebuie sa stiti ca efortul fizic are si riscuri, cel mai mare fiind hipoglicemia, in special la pacientii tratati cu insulina sau sulfonilureice.
Pentru pacientii tratati cu insulina se recomanda testarea glicemiei inainte si dupa efort. La acesti pacienti dozele de insulina vor fi atent monitorizate de catre medicul diabetolog. Pacientul poate recunoaste o hipoglicemie dupa unul sau mai multe simptome, de exemplu: transpiratii, foame imperioasa, iritabilitate, tahicardie, tremor al extremitatilor, amorteli si furnicaturi la nivelul degetelor si buzelor. Cel mai bun tratament, in acest caz, este sucul de fructe datorita faptului ca este lichid, se absoarbe repede si contine glucide, care se absorb rapid. Nu este indicat sa folosim ciocolata pentru ca avand multe grasimi, glucidele se absorb mai lent.
Un alt risc al efortului fizic la pacientii cu diabet zaharat este agravarea leziunilor de la nivelul membrelor inferioare si agravarea simptomelor cardio-vasculare: palpitatii, crize de angor sau puseuri hipertensive.
Se recomanda prudenta la pacientii cu arteriopatie, boli cardiace, pulmonare, neuropatie sau retinopatie severa. La acesti pacienti se prefera inotul.
Tipul si durata oricarui tip de efort fizic sunt indicate de catre medicul diabetolog pentru fiecare pacient in parte.
Dr. IONELIA CHIRU
3 Comentarii Adauga comentariu Comentarii
-
- flocosu
- 13.08.2009
coooooooooooorect, asa este. ar trebui ca medicii sa nu mai insiste pe langa parintii copiilor "bolnavi" de diabet sa li se elibereze scutiri pentru orele de educatie fizica si sa incurajeze, pe cat de mult posibil, miscarea in aer liber. Ceilalti "bolnavi" ar fi bine sa faca multa miscare si sa uite de sedentarism!!! Miscarea e buna si pentru cei imobilizati in scaun cu rotile, dara-mi-te pentru un diabetic...
-
- Tudor
- 21.04.2011
Criminalii de la ministerul invatamantului ar trebui executati pentru nr. mic de ore de educatie fizica alocate copiilor prin planurile cadru, dar si medicii care elibereaza scutiri false la cerere. Este evident ca daca populatia ar avea o cultura educationala mai deosebita in privinta miscarii, multe din nenorocirile aduse de boli ar fi preintampinate.
-
- gratzian
- 15.09.2011
Asa ar trebui sa-ti spuna si medicul cand te duci la consultatie. Dar primul lucru care-l face te incurajeaza sa iei pastile si daca se poate alea mai scumpe. Noua generatie de medici sunt diabolici nu se gandesc decat la banii, vom avea mari probleme si cred ca incontiunuare ne vom trata singuri dupa ureche si ce mai citim pe net. Eu am 54 de ani si am ceva tensiune pe care o tratez cu medicamente si inot combinatia este foarte buna, se pare ca o sa reduc cu 50% medicamentele atata timp cat pot sa merg la bazin sau sa fac miscare. Va recomand la totzi sa va duce-ti in parc zilnic si ccu timpul sa incercati si ceva mai mult, mersul pe bicicleta, tenis cine poate, sau sa se mute la tzara asa cum o sa fac eu cat mai curand. VA DORESC SANATATE MULTA!
