05.02.2009DICTIA si dificultatile de vorbire la copii
Depistarea copiilor cu dificultati de vorbire incepe, fie in primul an de gradinita, fie la inceputul scolii, atunci cand se realizeaza o simpla examinare a tuturor copiilor de catre specialist, respectiv logoped.
Copilul incepe sa rosteasca silabe, simple cuvinte incepand din perioada primului an de viata, ajungand ca la varsta de 3 ani sa aiba format un vocabular uzual care sa-i permita comunicarea unor simple actiuni/nevoi, mai ales ca este momentul inceperii gradinitei, care, de altfel, impune acest lucru ca si conditie la inscrierea micutului.
Daca se constata ca pana la varsta de 3 ani copilul are un bagaj redus de cuvinte pe care le pronunta alterat, nu poate forma propozitii simple desi are auzul bun, este dezvoltat normal din punct de vedere intelectual si al organelor fono-articulatorii, se poate vorbi despre o intarziere in aparitia si dezvoltarea limbajului copilului.
In aceste situatii, este necesara consultarea mai multor specialisti, diagnosticul fiind realizat prin: examen general, examen endocrin, examen oto-rino-laringologic si audiologic, examen psihologic.
Cele mai frecvente sunt situatiile in care copilul pronunta alterat sunetele sau pur si simplu nu le poate emite. Acestea sunt numite dislalii.
Dislalia este tulburarea de pronuntie (de articulare) provocata de afectiuni organice sau functionale ale organelor periferice ale vorbirii si care constau in imposibilitatea emiterii corecte a unuia sau mai multor sunete ori combinatii de sunete.
TIPURI DE DISLALII
Exista mai multe tipuri de dislalii, cel mai frecvent intalnite fiind cele care vizeaza pronunti sau articularea sunetelor. Dupa numarul de sunete alterate pot fi: dislalie simpla sau partiala cand este afectat un sunet si dislalie generala sau complexa cand sunt afectate mai multe sunete. Acestea sunt cele mai frecvente forme de dislalii, care se intalnesc in cabinetele specialistilor.
De multe ori, alterarea pronuntiei unor sunete se produce si datorita atitudinii parintilor si rudelor copiilor. Micutii sunt foarte dragalasi atunci cand pronunta alterat un sunet, respectiv cuvant, producand multa veselie si zambet celor din jur, dar, in multe cazuri, aceasta atitudine poate fi considerata drept incurajatoare pentru vorbirea copilului.
Exista multe situatii in care copiii stabilesc comunicarea cu parintii doar prin sunete si gestica, fara a pronunta cuvantul care sa denumeasca obiectul sau nevoia respectiva.
Parintii devin traducatori, iar copilul se obisnuieste extrem de repede cu acest mod de comunicare. Ei inteleg nevoile copilului, traduc la nevoie limbajul acestuia, fapt extrem de usor de acceptat de catre copil.
RECOMANDARI
A invata sa vorbesti inseamna a creste, a progresa, a-ti asuma responsabilitatea. Uneori, copiilor le este mai usor sa ramana la stadiul de bebe, de copil care are permanent nevoie de ajutor, de indrumare. Aceasta se intampla si in situatia in care apare un frate mai mic in familie, dar si atunci cand parintii au o atitudine extrem de protectoare. De aceea, atunci cand copilul incepe sa mearga la cabinetul unui logoped, este foarte importanta colaborarea parintilor cu logopedul si continuarea exercitiilor pe care specialistul le face in cabinet cu copilul si acasa.
Pentru ameliorarea limbajului si achizitionarea unui bagaj de cuvinte corect si progresiv ca dificultate de catre copil, este necesara colaborarea atat a parintilor cu logopedul, dar si cu educatoarea, respectiv invatatoarea si apropiatii familiei, dat fiind ca fiecare are un rol important in viata si dezvoltarea copilului.
Psiholog clinician MONICA NAE
26 Comentarii Adauga comentariu Comentarii
-
- Liliana
- 18.02.2009
Intrebare: daca copilul care nu mai este mic (11 ani) are probleme de comunicare...Mai precis in anumite momente se..."lalaie" la vorba , daca imi este permis sa spun asa.. Cu alte cuvinte in clipele de "incurcatura" lungeste cuvintele nepermis de mult . Foloseste foare mult "aaaaaa" inaintea fiecarui cuvant din fiecare propozitie care o face....Cum ar putea aceasta carenta sa fie atenuata si care este motivul care l-a adus in starea asta?
-
- alina unguru
- 18.02.2009
Eu sunt multumita de cum evolueaza fetita mea de 2,6 ani. Merge la gradinita de mai bine de un an si a invatat o multime de lucruri. Spune poezii si cantece, leaga cuvintele in propozitii. Nu prea ii iese "R"-ul dar facem exercitii zilnic, o pun sa repete dupa mine tot felul de cuvinte. Nu mai vorbesc despre faptul ca e foarte curioasa.
Va multumim pentru ajutor si informatii.
Continuati tot asa. -
- Roxana
- 18.02.2009
"Parintii devin traducatori, iar copilul se obisnuieste extrem de repede cu acest mod de comunicare" este cat se poate de adevarat. Daca cei apropiati il inteleg perfect, de ce ar mai face eforturi sa vorbeasca? O simpla privire asupra mamei si primeste tot ce isi doreste....
Si ascultati educatoarele. Ele au o privire obiectiva asupra copilului si de cele mai multe ori observa probleme care in familie sunt trecute cu vederea.
Felicitari pentru articol! -
- nikoleta mihalache
- 18.02.2009
foarte interesant...lucruri bune de stiut
-
- lavinia
- 19.02.2009
Este adevarat ca baietii isi dezvolta mai greu capacitatea de a vorbi? am doua prietene, una are un baietel de 2 ani si 3 luni iar cealalta are o fetita de aceeasi varsta. Baiatul nu rosteste absolut nici un cuvant, mama lui ii intelege limbajul si le "traduce" celorlalti, iar fetita deja sie sa spuna poezii, si poti sa te inteegi cu ea. Fiul meu are doar 10 luni, si spune deja mama, tata, papa, nani, edi.
-
- administrator
- 20.02.2009
Raspunsul pt Liliana:
Cred ca in aceasta situatie, dat fiind ca vorbim de un preadolescent, este vorba mai degraba de o problema legata de comunicare si comportament. Dupa cum spuneai acest mod de a vorbi e folosit in special in momente mai dificile ceea ce arata o ezitare, o teama de evaluare a baiatului. Ar trebui verificat daca foloseste acest tipar si la scoala si de asemenea, ar trebui sa se comuniuce mai mult cu el. Dat fiind ca este o perioada mai dificila de varsta, trebuie incurajat, asigurat ca sunteti alaturi de el indiferent de ceea ce se intampla, daca face ceva gresit sau nu, totul e sa incerce sa comunice si eventual sa ceara ajutor. Poate sa fie o teama de autoritate sau pur si simplu lene, specifica varstei. Succes! -
- administrator
- 20.02.2009
Raspunsul pentru Lavinia:
Sunt situatii in care baietii isi dezvolta mai greu capacitatea de a vorbi. Aceasta insa nu e o regula, tine de educatie si de gradul de preocupare si interes al parintilor fata de copii. Pentru moment baiatul este inca mic, dar ar trebui sa aiba dezvoltat cel putin un bagaj uzual de cuvinte. El nu rosteste nici un cuvant tocmai pentru ca mama ii "traduce", si asta ii usureaza cumva viata. Cred ca mama ar trebui sa-l provoace si sa-si modifice atitudinea pentru a-l determina sa rosteasca cuvinte. Daca acest comportament continua, e necesara consultarea logopedului sau psihologului pentru a depista daca nu exista si o alta problema in subsidiar. -
- Iuliana
- 20.02.2009
Fetita mea are 2 ani si nu vrea sa pronunte cuvinte decat foarte rar, gen mama, tata, haide, pa. Noaptea, in somn, viseaza si pronunta cuvinte foarte clar. Ce pot face in aceasta situatie, cand cei din jur au devenit translatorii ei?
-
- administrator
- 26.02.2009
Draga Iuliana,
va trebui sa-i rogi pe cei din jur sa colaboreze cu tine si sa nu mai fie traducatorii fetitei. Nu de alta, dar in timp, asta se va dovedi ca va fi in detrimentul copilului. In articol am specificat ca e important sa repete dupa tine denumirile a ceea ce doreste. De asemena trebuiea sa fi mai ferma si sa aplici regula recompensei verbale - "foarte bine sau a pedepsei respectiv nu primeste daca nu pronunta, evident in limita capacitatilor ei de articulare. De altfel este si micuta, dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa vorbeasca. Faptul ca pronunta in somn cuvinte poate sa se datoreze mai multor motive. In somn, cenzura scade si putem sa realizam tot ceea ce nu se poate in starea de veghe. E posibil sa-i fie teama de ceva sau cineva, poate ca doreste sa faca lucrurile foarte bine si sa fie apreciata. Poti sa-i spui ca pronunta in somn corect si te poti folosi de personajele ei preferate de poveste sau desen animat.
Psiholog specialist clinician MONICA NAE -
- Lorena
- 01.03.2009
Baietelul meu la 10 luni spunea mama, tata, tataie,nenea,gaina etc. De la varsta de un an nu mai spune decat mama dar nu mi se adreseaza mie, se joaca cu acest cuvant.Ce e de facut?
-
- MARIANA
- 09.03.2009
BAIETELUL MEU ARE 8 ANI LUNA ASTA AI INPLINESTE ,A FOST LA 7 LUNI NASCUT ,LA UN CONTROL LA MED. MIA SPUS CA ARE ATA LA LIMBA DAR NE CUNOSCUND LIMBA ENGLEZA NU AM INTELE.PINA LA VIRSTA DE 5ANI VORBEA FOARTE PUTINE CUVINTE SI TE CASNEAI SA LE INTELEGI ,AM DAT VINA PE ATA CARE O AVEA LA LIMBA ,NOI NE-AM DAT SEAMA CA ARE ASA CEVA CA NU PUTEA SA SCOATA LIMBA AFARE.LA 5 AMI AI BAIATULUI AM OBTINUT ACTELE SI AM PUTUT SA VENIM IN TARA AM FOST LA UN CABINET PART.SI IAM ATA DE LA LIMBA DR. NEA SPUS CA O SA VORBEASCA IN VIRFUL LIMBI DE ATUNCI PINA ACU SE CUNOASTE DIFERENTA FOARTE MARE VOR. UNELE CUVINTE CLAR DAR ALTELE LE POCESTE AM INCERCAT SA-L CORECTAM DAR DAGEABA .DE EXM.// MAMI TATA A DUS LA MUNCA// ACU E LA SCOALA SI IN ENGLEZA SINT CUVINTE CARE NU LE PRONUNTA CORECT NEA SPUS INVATATOAREA , ACASA CIND VINE SA FACEM LECTILE NU SE CONCETREAZA DELOC DACA NU IL AJUT NU LE FACE IMI SPUNE CA NU STIE DA PRINS ECTILE SA LE CTEASCA LE PRINDE REPEDE SI LA TABLA INMULTIRI LA FEL . E SINGURUL NOSTRU COPIL NU MAI ARE FRATI SA FIE SI ASTA O PROB.? CE ESTE DE FACUT ,VREM SI NOI UN RASPUNS VA MULTUMIM.
-
- administrator
- 11.03.2009
"Din ceea ce ne-ati relatat, copilul dumneavoastra are probabil o tulburare de dezvoltare a vorbirii articulate. Aceasta tulburare poate fi corectata prin terapie logopedica. Nu cunoastem insa detalii privind comportamentul si abilitatile cognitive ale copilului si, de aceea, pentru un diagnostic corect, ar fi indicat sa cereti sfatul unui specialist."
Dr. Simona Buzila
Medic specialist psihiatria copilului si adolescentului -
- Florinela
- 23.03.2009
Despre copii cu autism si despre terapia ABA ce ne puteti spune?
-
- administrator
- 23.03.2009
Autismul este o tulburare de neurodezvoltare, care face parte, conform manualului de diagnostic DSM IV, din grupul tulburarilor pervazive de dezvoltare care cuprind : autismul infantil, tulburarea Asperger, tulburarea dezintegrativa a copilariei, sindromul Rett si tulburarile pervasive de dezvoltarea nespecificate sau autismul atipic. Manifestarile autismului pot fi observate inaintea varstei de 3 ani si implica afectarea abilitatilor de limbaj, comunicare si relationare sociala ale copilului. Totodata, copiii pot prezenta comportamente repetitive si lipsa jocului imaginativ. De cele mai multe ori, parintii observa, in jurul varstei de 2-3 ani, atitudinea indiferenta a copilului care se poarta de parca "nu aude" atunci cand este strigat, nu priveste in ochi, nu se joaca cu alti copii, nu vorbeste si nici nu foloseste gesturi pentru a-si face cunoscute dorintele, prezinta miscari stereotipe (flutura mainile, se invart, se leagana, topaie, merg pe varfuri) si pare interesat mai mult de anumite parti ale jucariilor decat de a initia un joc cu sens.
Pentru stabilirea diagnosticului, nu exista investigatii de laborator specifice. Evaluarea comportamentelor si abilitatilor copilului pe baza unor scale de diagnostic standardizate, examinarea fizica, neurologica si observatia directa a copilului de catre specialist sunt instrumentele principale ale unui diagnostic corect. Totusi, pentru excluderea altor tulburari in al caror tablou clinic pot aparea simptome de tip autistic (ca, de exemplu sindromul x fragil, tulburari genetice metabolice, tulburarea de dezvoltare a limbajului expresiv si/sau receptiv, intarzierea mintala, tulburari senzoriale) se pot efectua, la indicatia medicului specialist: audiograma, teste de sange si urina pentru screening metabolic, teste genetice, EEG, CT, RMN.
Diagnosticul la o varsta cat mai mica si initierea precoce a unui tratament adecvat sunt punctele cheie ale interventiei in cazul unui copil autist. Metodele de tratament cuprind, in plin plan, programele de interventie comportamentala (analiza comportamentala aplicata -ABA) si, complementar, tratament medicamentos (numai la indicatia medicului specialist). Exista numeroase alte inteventii terapeutice utile in autism: TEACCH, PECS, terapie prin dans, muzica, joc. Tratamenul farmacologic este rezervat cazurilor care necesita "stingerea" unor comportamente care perturba interventia comportamentala (ca, de exemplu, agitatia, agresivitatea, dificultatile de concentrare a atentiei, miscarile stereotipe excesiv de frecvente).
Metoda ABA este o metoda de terapie comportamentala care s-a dovedit a fi extrem de utila in imbunatatirea comportamentelor si dobandirea abilitatilor de comunicare, relationare si autoservire ale copiilor cu autism. La baza acestei metode sta principiul conditionarii operante clasice "ABC": antecedent-comportament-consecinta. Solicitarea pentru efectuarea unei anumite actiuni, determina un raspuns (comportament) al copilului care are o anumita consecinta din partea terapeutului, menita sa intareasca sau sa determine extinctia acelui comportament. Programul terapeutic este individualizat, realizat intr-un mediu structurat si, pentru a fi eficient, trebuie sa se lucreze intensiv, timp de aproximativ 40 ore pe saptamana, intr-o echipa cu minim 2-3 terapeuti, parintii fiind co-terapeuti care aplica programul in afara sedintelor propriu-zise, in toate mediile de viata ale copilului. La noi, exista centre specializate, cu terapeuti avizati, unde puteti beneficia de elaborarea unui program adaptat nevoilor copilului dvs.
Nu trebuie sa uitati ca, materialele prezentate aici au un caracter pur informativ si cel mai bun mod in care va puteti ajuta copilul, este sa va adresati unui specialist in psihiatria copilului care va stabili, cu obiectivitate, atat diagnosticul corect cat si metoda de interventie cea mai potrivita.
Dr. Simona Buzila
Medic specialist psihiatria copilului si adolescentului
Aceste informatii sunt din surse considerate a fi sigure si trebuie folosite in scop educational, fara a inlocui sau amana consultul de specialitate. -
- CLAUDIA
- 29.03.2009
LA CE VARTA UN COPIL TREBUIE SA MEARGA LA LOGOPED DACA ARE LITERE (R) SAU SILABE (CI,TZI) PE CARE NU LE POATE PRONUNTA CORECT?
-
- pavel mirela
- 30.03.2009
foarte interesant. copilul meu are doar sapte luni,deci nu se pune problema inca. dar am o intrebare. ce se poate face pentru a preveni astfel de probleme? noi vorbim tot timpul cu el ,in fiecare seara ii citesc povesti si incerc sa-i explic cam tot ce fac . nu sunt de acord cu pocitul cuvintelor pt bebe ,nu mi se pare mai dragut, asa ca nu am facut asta. el gangure foarte mult,spune tata,mama,gata ,ba, da si multe alte sunete (ablu ,cah,etc) pot sa mai fac ceva in plus ce nu am stiut sa fac inca? multumesc anticipat pentru raspuns.
-
- administrator
- 31.03.2009
pentru Claudia
Daca nu pronunta corect o litera sau un grup de sunete, un copil trebuie sa mearga la logoped la varsta de 4 ani, uneori chiar si 3 ani si jumatate.
Psiholog clinician MONICA NAE -
- administrator
- 01.04.2009
Am zambit cand am citit mesajul! senzatia mea este ca va faceti griji fara a avea o justificare. Dvs. pentru moment nu aveti ce sa preveniti. atat timp cat exista comunicare, cat exista relationare cu copilul lucrurile sunt pe un drum foarte bun. Mai tarziu atunci cand copilul va emite sunete, grupuri de sunete, cuvinte, probabil ca o sa fiti atenti la modul de pronuntare si articulare si veti corecta daca este nevoie. Dar pentru moment faptul ca ii povestiti, explicati coplului ,ca
relationati cu el, este foarte bine si asta presupune ca nu vor fi probleme. Succes.
Psiholog clinician MONICA NAE -
- teodora
- 12.04.2009
Am o fetita de 2 ani si 7 luni ,vorbeste greu dar cuvintele care le pronunta le spune corect....de ex. spune cuvinte destul de grele ochelarii,mananci etc.,si am observat ca mai nou pronunta si in limba engleze cateva cuvinte.
As dori mult un sfat,sa merg oare la un logoped? -
- romy
- 27.05.2009
am o fetita de 3 ani care are un vocabular redus.intelege tot ce i se spune, recunoaste locuri si oameni foarte usor dar cu toate acestea nu verbalizeza decat foarte putin, iar cu persoanele straine nu relationeaza.ce ar trebui sa fac ?catre ce specialist sa ma indrept?
-
- LilianaZ
- 02.06.2009
Am un baietel de 3ani si5luni si nu vorbeste foarte bine.E curios intreaba tot timpul "de ce?"si "ce e?"dar nu pronunta toate cuvintele corect ,nu foloseste conjunctii si prepozitii in propozitii.Pronunta doar strictul necesar cat sa il inteleg.Am inceput sa imi lac griji si ma gandesc daca nu e cumva cazul sa merg cu el la un logoped .???
-
- Maria Bucuesti
- 27.01.2010
Copilul meu are trei ani si sapte luni si nu rosteste decat bcuvinte uzuale:mama tata papa tica apa si cateva mai simple.Ce sa fac?va rog dati-mi un sfat va rog.Am fost cu el la psiholog si i-a dat tonotil si encefabol.Acum ce sa fac?Va multumesc
-
- administrator
- 01.02.2010
Intarzierile in dezvoltarea limbajului pot avea numeroase cauze. Acestea pot aparea in contextul unei tulburari de dezvoltare sau al unui deficit de atentie sau pot exista dificultati de intelegere a limbajului vorbit sau deficiente de auz. Totodata, o multime de factori care tin de antecedentele patologice ale copilului, de calitatea stimularii si de mediul in care acesta traieste, pot influenta dezvoltarea limbajului. Avand in vedere ca ati solicitat deja sfatul unui psiholog, pentru a beneficia de un diagnostic si o interventie cat mai exacta, puteti solicita si o evaluare din partea unui medic specialist in psihiatria copilului si, ulterior, acesta va va recomanda modalitatea de tratament cea mai potrivita pentru copilul dvs.
Dr. Simona Druga (Buzila)
Medic specialist psihiatria copilului si adolescentului
Clinica Mindcare -
- Ramona Crisan
- 29.03.2010
Buna ziua,
Am un baietel de aproape 9 ani, e in clasa a doua, si e singurul copil din clasa care nu scrie corect cuvintele. De pronuntat pronunta corect orice cuvant, l-am pus sa le desparta in silabe, le desparte corect dar cand sa scrie omite foarte multe litere. spre ex: dedelus, popozitii, execitii. deci in general litera r nu o scrie si am observat ca din vocale nu scrie. Spune-ti-mi va rog este o problema ce tine de logoped s-au ar trebui altundeva sa ma adresez? -
- administrator
- 30.03.2010
Din ceea ce ne-ati relatat este posibil ca baietelul dvs. sa prezinte o tulburare de invatare - tulburare specifica de invatare a scrisului. Aceasta reprezinta o tulburare in dobandirea abilitatilor de comunicare prin scris care nu se datoreaza unor cauze neurologice, emotionale sau unui deficit cognitiv. In asemenea cazuri, scrisul copiilor prezinta unele aspecte caracteristice: greseli de exprimare in scris, greseli gramaticale si de punctuatie, omisiuni de litere, ordonare incorecta a literelor in cuvant, propozitii incorecte, incomplete, greseli de punctuatie, scris "urat", litere deformate, inversate etc.
Mai intai, pentru un diagnostic exact, ar fi bine ca baietelul sa fie evaluat, din acest punct de vedere, de catre un specialist. Ulterior, acest deficit se poate corecta prin interventie educationala, cu exercitii de scriere, sub indrumarea unui psihopedagog.
Succes!
Dr. Simona Druga (Buzila)
Medic specialist psihiatria copilului si adolescentului
Centrul de Psihiatrie si Psihoterapie Mindcare -
- Ramona Crisan
- 30.03.2010
Multumesc mult doamnei doctor Simona Druga pentru timpul acordat si pentru sfaturile date.
