• Medici de top
  • La o reteta buna colaboreaza medici de prima mana
  • Medici de top
  • Medici de top
  • Medici de top
  • Medici de top
  • Medici de top
  • Medici de top
  • Medici de top
  • Medici de top
  • Medici de top
  • Medici de top
  • Medici de top
  • Medici de top

31.07.2008Dezvoltarea psiho-emotionala a copilului

Dezvoltarea psiho-emotionala a copilului

"...copilul trebuie lasat sa exploreze, sa cunoasca, sa-si dezvolte increderea in propriile forte."

EDUCATIA COPIILOR este unul dintre cele mai controversate si disputate subiecte de-a lungul timpului. Traim intr-o epoca in care bombardamentul informatiilor, al stimulilor de orice tip, este la maximum, fapt care se regase ste inscris atat in mostenirea genetica pe care o are organismul uman, dar mai ales in dezvoltarea psiho-emotionala. In contextul actual al societatii, copiii au devenit un obiect de putere, de preamarire. Aceasta si ca urmare a lipsurilor traite in experienta de viata a parintilor si, in dorinta de a nu le repeta, acestia incearca sa le compenseze,
oferind copiilor, uneori, poate prea mult.

Educarea copiilor incepe inca din perioada intrauterina, acest lucru realizandu-se prin modul in care comunicam cu bebelusul, in care-l atingem, prin toate sunetele si miscarile pe care micutul le poate percepe chiar si in mediul intrauterin. S-a constatat ca vocea tatalui ca urmare a timbrului diferit, mai jos, este ulterior recunoscuta de copil, aceasta daca tatal comunica inca de la inceput cu el.

Daca privim educatia prin prisma dezvoltarii ulterioare a copilului, ar trebui sa ne referim la dezvoltarea psihica, la ce va influenta mai tarziu comportamentul sau atat in familie, scoala, dar si in societate.

Primul an de viata pune baza dezvoltarii emotionale a copilului. Relatia de comunicare, dragostea pe care mama o exprima bebelusului sunt foarte importante pentru o dezvoltare optima a copilului. Este vorba nu doar de a-si arata afectiunea prin cuvinte sau gesturi, ci prin tot ceea ce inseamna prezenta mamei, de la mimica, gestica, atitudine, pana la faptul ca daca mama este nelinistita, copilul simte asta si vom regasi aceeasi stare transpusa in comportamentul lui. De altfel, se si spune un "copil fericit este atunci cand mama lui este fericita, linistita"!

Este bine ca, cel mic sa fie obisnuit intr-un spatiu personal, sa aiba patutul lui, eventual camera lui. Acest lucru poate parea incomod, dar totul depinde de puterea parintilor. Retineti, copilul este educat de parinti, prin urmare, daca exista probleme, dificultati, acestea reflecta dezvoltarea, respectiv, relationarea imprimata de parinti.

Nu trebuie sa lasam copilul sa acapareze totul, spre exemplu, atunci cand este ora de masa sau de culcare e nevoie sa i se ofere alternative pentru a putea sa aleaga astfel incat sa-i ramana un singur lucru de facut: indeplinirea activitatii.

Foarte important in ceea ce priveste educatia este comportamentul, atitudinea constanta pe care parintele o are fata de copil. Si aici ma refer la interdictii si pedepse. Parintele trebuie sa-si mentina cuvantul, chiar daca acesta va incerca sa-l santajeze emotional plangand, rugandu-se de el pentru a-i inlatura pedeapsa sau interdictia. De aceea, e nevoie sa fim atenti atunci cand acordam pedepse. Nu poti pedepsi un copil sa nu iasa o saptamana afara sau sa stea la colt o zi. Acest lucru nu va fi respectat de parinti si cu atat mai putin de copil. E nevoie ca parintii sa acorde pedepse rezonabile in masura in care copilul poate sa le duca la bun sfarsit, iar ei sa-si mentina pozitia. Daca acordam o pedeapsa si nu mentinem indeplinirea ei, acest lucru se poate transforma in santaj, iar mai tarziu copilul va sti ca poate specula situatia si poate sa se sustraga indeplinirii unei activitati, fara a avea consecinte. Faptul ca parintele inseala increderea copilului este interiorizat ca lipsa de iubire, de interes, aceasta influentand, pe viitor, relatiile de interactiune.

De asemenea, acelasi lucru se intampla daca mama si tata au atitudini diferite fata de copil. Daca tatal nu e de acord cu mama, acest lucru va fi comunicat ulterior, ci nu pe moment, pentru a nu-i stirbi autoritatea. In caz contrar, pe viitor, copilul va exploata situatia si-si va gasi intotdeauna un alt aliat pentru a iesi dintr-o situatie sau alta.

In interactiunea cu ceilalti, copilul trebuie lasat sa exploreze, sa cunoasca, sa-si dezvolte increderea in propriile forte. Multi parinti intervin atunci cand exista un mic conflict intre micuti, fapt care nu este tocmai optim. Astfel, copilul va apela in permanenta la o alta persoana care sa-i rezolve problemele, lucru care se va reflecta si in etapele ulterioare ale vietii. De asemenea, multi parinti indeplinesc o serie de activitati in locul copiilor in ideea de a-i ajuta. Din pacate, acest lucru este in defavoarea lor. Mai tarziu copilul ezita sa faca o serie de actiuni, sa-si asume responsabilitatea, chiar si tanar fiind. Faptul ca parintii fac totul in locul copiilor duce la o neincredere in fortele proprii. Copilul interiorizeaza acest fapt ca pe-o neputinta:"face asta pentru ca eu nu sunt in stare, pentru ca nu are incredere in mine!"

Personal, le recomand parintilor sa-i responsabilizeze pe copii cu lucruri minore de la udat florile, asezat masa impreuna, aranjat hainutele in dulap, tocmai pentru a le da incredere si pentru a-i face sa se simta utili. Acest lucru este valabil si pentru activitatile scolare. Copiii trebuie educati sa-si faca singuri lectiile, sa devina independenti. Faptul ca parintii stau tot timpul si fac lectiile cu ei, nu face decat sa accentueze dependent de acestia si sa scada increderea in capacitatea de a fi independent, de a crede in propriile forte.

E nevoie ca un copil sa depuna un mic efort pentru a obtine ceea ce-si doreste. De multe ori, parintii ofera jucarii copiilor fara ca acestia sa si le doreasca, fara a fi nevoie sa le cumpere. Este rezultatul multor afirmatii de genul "copilul meu are o camera de jucarii si nu se joaca cu ele". Asta pentru ca el nu investeste nici afectiv, nici energic pentru a le obtine.

Acestea sunt doar cateva exemple in ceea ce priveste educatia micutilor. Toate exemplele date nu trebuie luate ad literam, pentru ca fiecare copil este unic. Prin urmare, trebuie sa tinem cont de personalitatea fiecarui copil, de contextul de viata al acestuia si sa venim in intampinarea lor, tocmai pentru a crea o dezvoltare optima viitorului adolescent!

Psiholog clinician MONICA NAE

0 Comentarii Adauga comentariu Comentarii

Nu exista comentarii.

Adauga comentariu